Din cuprinsul articolului
Agheasma este folosită pentru taina botezului pentru fiecare creștin, dar și de fiecare dată când dorim să ne binecuvânteze părintele. Potrivit cărților sfinte, agheasma este ”izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate și putere îngerească”.
Apa sfințită se folosește pentru curăţarea sufletelor şi a trupurilor, pentru vindecarea patimilor și pentru sfinţirea caselor. “Prin folosirea ei în atâtea împrejurări ale vieții pământești, ”creștinii caută să-l aibă permanent pe Dumnezeu aproape, pentru curăţenia sufletului, dar şi a trupului”, este de părere Stelian Gomboș, publicist și doctor în teologie.
Puterea uimitoare a apei sfințite
Mulți creștini păstrează cu sfințenie agheasma primită de la slujbă, lângă icoanele din casă. La sate, chiar este așezată lângă un buchețel de busuioc adus de la biserică.
Femeile foloseau agheasma sau sfeștania să alunge grijile și bolile, stropeau casa și grajdurile cu animalele, via și pomii.
”În Biserica creştină apa nu rămâne doar un simbol, ci elementul material – predominant în structura trupului omenesc – care, atunci când se umple de Duhul Sfânt, îl face pe om să renască”, explică teologul Stelian Gomboș.
Apa sfințită are, în conștiința populară, puteri tămăduitoare și este folosită și azi pentru vindecarea și întremarea bolnavilor. Având darul Duhului Sfânt, agheasma face minuni pentru credincioși în clipele de cumpănă. Ea alină deopotrivă sufletul și durerile trupului.
De ce nu se strică niciodată agheasma?
Oricât de veche ar fi, agheasma nu se strică niciodată, după cum susțin preoții. Cercetătorii au analizat și ei în laborator apa sfântă și au ajuns la aceeași concluzie.
În cazul în care capătă o culoare verzuie sau un miros neplăcut în timp, aceasta se datorează doar vasului în care este păstrată. În agheasmatarul din biserică, apa sfințită rămâne la fel de proaspătă și bună la gust ca în ziua în care a fost adusă la slujbă.
Puterea vindecătoare a aghesmei
În tradiția populară, există obiceiul de a bea o gură de apă sfințită dimineața, pe stomacul gol, să prinzi putere și să te apere de boli.
Cu agheasma ungeau fruntea fetelor și a copiilor deocheați, să nu li se facă rău.
Tot agheasma îi scăpa de bolile de ochi și de friguri, de fierbințeala la plămâni sau de guturai.
Pentru afecțiunile psihice, puțin cunoscute în vremurile de demult, precum epilepsia sau crizele de nebunie, tot apa sfințită și rugăciunile erau folosite să potolească mintea rătăcită a bolnavilor.
