Aşa-numitele „măsele de minte” se formează cu rădăcini atipice ca formă şi au canale întortocheate, aspecte care nu pot fi tratate, astfel că este recomandată scoaterea lor, spune medicul stomatolog Laura Mocanu.
„Molarii de minte ne fac mai mult rău decât bine. O parte dintre pacienţi ţin morţiş să îi păstreze, în timp ce alţii renunţă la ei de la primele semne de cariere. Totuşi, cum e indicat să procedăm când avem probleme cu molarii de minte, mult mai celebri sub denumirea de măsele de minte? Indiferent cum îi denumim, măselele de minte nu au nici o legătură cu mintea, în ciuda ideii populare că o dată ce ai aceşti molari ţi-a venit mintea la cap Molarii de minte sunt doar o grupă de dinţi care în 80% din cazuri se formează cu rădăcini atipice ca formă, având canale aberante şi întortocheate, care nu pot fi tratate. S-au făcut nenumărate cercetări în privinţa lor şi s-a dovedit că ne este mai bine fără ei, decât cu ei’, explică medicul Laura Mocanu, specialist în stomatologie generală, într-un comunicat remis agenţiei MEDIAFAX.
Mai mult, specialiştii americani au propus recent extracţia mugurilor, adică a acelor săculeţi din care se formează rădăcina, pentru că sunt moi şi e mai puţin dureros pentru pacient, a adăugat medicul.
Potrivit specialistului, fiind ultimul dinte care se formează, acest molar are o structură diferită de a celorlalţi dinţi, care îl face mai puţin rezistent, dar şi mai susceptibil de apariţia cariilor.
„Molarii de minte afectează foarte mult poziţia dinţilor existenţi pe arcade. Şi cum la 13 ani toţi cei 28 de dinţi sunt erupţi, cei patru nou apăruţi în jurul vârstei de 18 – 21 de ani încearcă să iasă pe arcadă sau, cum nu mai au loc, rămân în os şi împing dinţii sau rădăcinile dinţilor învecinaţi. Marea problemă sunt durerile, pemtru că de la 18 ani lucrurile sunt stabilizate, osul e complet format, iar mişcarea unui dinte în os este dureroasă”, a mai spus Mocanu.
Aşa se explică apariţia problemelor gingivale precum pericoronarita, o infecţie în jurul coroanei, sau durerile insuportabile în unele cazuri cu trismus (acea contracţie spastică a mandibulei care face imposibilă deschiderea gurii).
„Cea mai indicată soluţie în cazul acestor dinţi este extracţia, pentru că dau mai multe complicaţii decât beneficii.(…) Nu-i putem folosi la mestecat, nu ne putem sprijini pe ei atunci când vrem să construim o punte şi nici nu e uşor să-i curăţăm”, a adăugat medicul.
