Din cuprinsul articolului
Toate gospodinele se întreabă de ce nu este bine să spele haine de Sărbători. Sunt mulți credincioși care țin cont de această regulă, ori din dorința de a nu păcătui, ori pentru că nu își doresc să supere divinitate și eventual să fie pedepsiți.
Totuși, sunt puțini cei care știu că răspunsul este unul simplu și este găsit în Biblie.
Sfânta Scriptură menționează o poruncă pe care Dumnezeu a transmis-o oamenilor cu referire la rânduiala zilei de odihnă: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi fă-ţi în acestea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în această zi niciun lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine” (Ieşire, 20, 8-11).
De ce nu se spală de Sărbători
Pr. conf. univ. dr. Gabriel Gârdan transmite că “în mediul iudaic s-a generalizat practica sărbătorii săptămânale, care avea un caracter restrictiv şi încălcarea poruncii era însoţită de teama de a pierde statutul privilegiat de membru al poporului ales, păstrător al făgăduinţei divine”.
Mai apoi, creştinismul, născut în mediul iudaic şi răspândit în lumea greco-romană, a preluat sărbătoarea săptămânală, însă semnificaţia ei a devenit alta. “Ziua odinei este ziua în care a înviat Domnul Hristos, ziua în care omul a fost răscumpărat din robia morţii aduse de păcat.
Această zi de odihnă nu mai este ziua a şaptea (sâmbăta), ci ziua întâi a săptămânii (duminica). Este o zi în care creştinii stăruiau în rugăciune, în învăţătura apostolilor, în comuniune şi participau la adunarea euharistică”, explică preotul, potrivit Adevărul.
„Sărbătoarea se ţine din dragoste, nu din teamă”
“Pentru creştini caracterul restrictiv al sărbătorii din lumea iudaică dispare. Răscumpărarea adusă de Hristos are valenţe universale. Ea se revarsă virtual asupra tuturor oamenilor, însă fiecare are libertatea să o accepte sau nu”, menţionează preotul Gabriel Gârdan.
Potrivit sursei menționate, preotul este de părere că cei credincioși nu ţin zilele de sărbătoare din teamă, ci din dragoste: “Respectul faţă de ziua Domnului, este răspunsul lor la dragostea divină care se revarsă asupra lor.
Pentru omul credincios, care trăieşte în perspectiva veşniciei, timpul şi spaţiul au valenţe sacre, iar duminica şi celelalte zile de sărbătoare fac parte din categoria timpului sacru.
Timpul sacru este un timp al reciprocităţii, un timp care nu îţi aparţine, dar în care eşti liber să te integrezi şi să te împărtăşeşti din darurile pe care doar Cel de Sus ţi le poate da.
Astfel, dacă nu speli haine, nu faci mâncare sau nu desfăşori alte activităţi lucrative în zilele de sărbătoare, nu o faci din teamă, ci din dragostei. Iţi disciplinezi voinţa, îţi afirmi suveranitatea asupra ceea ce pare a fi o necesiatate care dictează ritmul vieţii şi îţi afirmi disponibilitatea de a trăi şi într-o altă dimensiune. De fapt, recunoşti şi mărturiseşti public că nu trăieşti ca să lucrezi, ci lucrezi ca să trăieşti”.
