Din cuprinsul articolului
De la 1 ianuarie, mii de bolnavi cronici pierd accesul la servicii medicale complete! Statul impune plata „taxei pe supraviețuire”. Timpul a expirat pentru pacienții cronici fără venituri din România. De la 1 ianuarie 2026, sistemul public de sănătate își închide porțile pentru cei care nu pot plăti, lăsând în urmă doar trei categorii de „privilegiați” ai sorții.
Dacă nu suferi de cancer, HIV sau tuberculoză, boala ta nu mai reprezintă un „bilet gratuit” către investigații și tratamente complete.
Sistemul sanitar românesc trece printr-o undă de șoc. Ceea ce până ieri era un drept garantat pentru cei mai vulnerabili cetățeni — accesul integral la servicii medicale odată cu includerea într-un program național — devine, de astăzi, un serviciu condiționat strict de plata contribuțiilor către sistenul de sănătate.
Marea Fractură: Cine rămâne asigurat și cine este abandonat?
Potrivit noilor reglementări impuse de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), linia de demarcație este brutală. Statul a decis să mai garanteze statutul de asigurat „integral” (fără plata contribuției) exclusiv pentru:
-
Bolnavii de cancer;
-
Pacienții cu HIV/SIDA;
-
Cei care suferă de tuberculoză.
Pentru restul? Acces limitat. Pacienții cu diabet, boli cardiovasculare sau cei care depind de dializă vor mai primi gratuit doar tratamentul strict legat de boala lor cronică. Ai diabet și ai nevoie de o consultație la cardiologie sau de o analiză de sânge pentru o altă problemă? Dacă nu ești asigurat prin plată, vei fi tratat ca un pacient neasigurat, în ciuda gravității stării tale generale.
Lista Neagră: 12 categorii de pacienți sub asediu
Schimbarea lovește direct în inima celor mai sensibile programe naționale. Pacienții care suferă de următoarele afecțiuni pierd, de la 1 ianuarie, asigurarea automată:
-
Boli cardiovasculare
-
Diabet zaharat
-
Afecțiuni endocrine
-
Dializă și supleere renală
-
Boli neurologice
-
Sănătate mintală
-
Transplant de organe
-
Hemofilie și talasemie
-
Boli rare
-
Tratamentul surdității
-
Ortopedie
-
Terapia insuficienței hepatice
Pentru acești oameni, includerea în programul național nu mai este o plasă de siguranță completă. Statul le oferă „pastila” pentru boala principală, dar le întoarce spatele dacă au nevoie de orice altceva.
Prețul Sănătății: 2.430 de leipe an sau „nimic”
Pentru o persoană fără venituri, care se luptă deja cu o boală rară, suma cerută de stat este colosală: 2.430 de lei pe an. Aceasta este taxa fixă pe care bolnavii trebuie să o achite pentru a recâștiga dreptul de a fi tratați integral în spitalele publice.
Fără această plată, accesul la consultații în ambulatoriu, investigații imagistice (RMN, CT) sau internări pentru afecțiuni conexe devine un lux inaccesibil. Perioada de grație acordată de Guvernul Bolojan s-a încheiat, iar realitatea financiară lovește acum fără menajamente.
De ce acum? Sistemul e în pragul colapsului
Cifrele furnizate de CNAS sunt alarmante și explică decizia dură a autorităților: România a ajuns într-un punct critic, cu peste 10 milioane de asigurați care nu plătesc nimic și doar 6,6 milioane de contribuabili activi.
Cu un deficit ce depășește 11 miliarde de lei, sistemul a intrat în modul de avarie. Prin eliminarea acestor scutiri, statul speră să smulgă aproximativ 7 miliarde de lei de la cei mai săraci bolnavi ai țării pentru a cârpi găurile bugetare.
Veriga slabă: Abuzurile care au îngropat sistemul și au dus la măsuri extreme
Dincolo de cifrele reci ale deficitului bugetar, decizia drastică de la 1 ianuarie 2026 este și rezultatul anilor de exploatare a breșelor din sistem. Autoritățile și analiștii din sănătate indică faptul că statutul de „asigurat prin program național” a devenit, în multe cazuri, o portiță pentru a beneficia de servicii medicale scumpe fără a contribui niciodată la bugetul de stat.
„Pacienții de ocazie” și suprasolicitarea sistemului
Unul dintre cele mai mari abuzuri identificate de CNAS a fost fenomenul pacienților care apăreau în sistem doar atunci când aveau nevoie de investigații complexe (precum RMN sau analize genetice scumpe), obțineau rapid un diagnostic ce îi încadra într-un program național, iar apoi beneficiau de tratamente pentru afecțiuni care nu aveau nicio legătură cu boala cronică respectivă.
-
Consultul „la pachet”: Pacienți incluși, de exemplu, în programe de ortopedie, care însă foloseau statutul de asigurat pentru a-și rezolva gratuit probleme oftalmologice sau de estetică medicală decontată, deși aveau venituri nedeclarate.
-
Turismul medical intern: Persoane care nu au plătit niciodată CASS, dar care „intrau în program” doar pentru a accesa internări de tip hotelier în spitale de stat, supraîncărcând secțiile și blocând paturile pentru urgențele reale.
Cursa rețetelor și investigațiilor inutile
Sistemul s-a confruntat cu un val de „supra-diagnosticare” artificială. Unii pacienți, sprijiniți uneori de medici care doreau să își asigure rulajul de pacienți, forțau includerea în programele de boli cronice doar pentru a obține rețete gratuite pe care ulterior le vindeau sau le stocau, în timp ce alții solicitau investigații repetate și inutile, doar pentru că „era gratis”.
„Sistemul a ajuns la un punct de saturație. Nu mai putem subvenționa analize de mii de lei pentru persoane care refuză să contribuie, dar solicită investigații de lux la fiecare mic disconfort,” explică surse din cadrul CNAS.
Economia subterană efect direct asupra bugetului sănătății
Realitatea dură este că mulți dintre cei „fără venituri” pe hârtie sunt, în realitate, persoane care activează în economia subterană sau primesc bani din străinătate. Până acum, aceștia au beneficiat de aceleași drepturi ca un salariat care plătește lunar mii de lei contribuție, folosind programele naționale de sănătate ca pe un „card de reducere 100%” pentru orice tip de intervenție.
Consecința: „Pădurile” se taie pentru „uscături”
Din păcate, această „curățenie” forțată prin taxa de 2.430 de lei îi lovește cel mai crunt pe cei care sunt cu adevărat săraci și bolnavi. Pentru a opri scurgerile de fonduri cauzate de cei care profitau de sistem, statul a ales o soluție de tip „ghilotină”. De la 1 ianuarie 2026, abuzurile sunt stopate, dar prețul este plătit de toți pacienții cronici. Accesul nu mai este condiționat de nevoi, ci de dovada plății, eliminând astfel posibilitatea ca sistemul să mai fie „păcălit” de falșii asistați, dar ridicând un zid de netrecut pentru bolnavii reali aflați la limita supraviețuirii.
De la 1 ianuarie 2026, sănătatea în România nu mai este un drept universal pentru cei grav bolnavi, ci un abonament care trebuie plătit. Pentru pacienții cronici fără venituri, lupta cu boala se dublează acum de o luptă disperată pentru supraviețuire financiară. Accesul la medic este acum blocat de o barieră de 2.430 de lei. Cine nu îi are, riscă să rămână în afara sistemului.
