Descoperirea care schimbă totul: persoanele cu autism suferă mai mult la DURERE. Până acum se credea că sunt „imuni la durere”

Descoperirea care schimbă totul: persoanele cu autism suferă mai mult la durere. Un nou studiu care a examinat percepția durerii în rândul persoanelor cu autism a constatat că aceștia experimentează durere la o intensitate mai mare decât populația generală și sunt mai puțin adaptabili la senzație.

Această constatare este contrară credinței răspândite că persoanele cu autism sunt presupuse „indiferențe față de durere”.

Cercetătorii și-au exprimat speranța că rezultatele studiului, publicat în revista PAIN, vor duce la un tratament mai adecvat din partea personalului medical, îngrijitorilor și părinților față de persoanele cu autism, care nu își exprimă întotdeauna experiența durerii în mod obișnuit.

Descoperirea care schimbă totul: persoanele cu autism suferă mai mult la durere

Potrivit dr. Bar-Shalita, unul dintre inițiatorii studiului, „aproximativ 10% din populația generală suferă de disfuncție de modulare senzorială”, ceea ce înseamnă hipersensibilitate senzorială la un nivel care compromite funcționarea normală zilnică și calitatea vieții.

„Acești oameni întâmpină dificultăți, de exemplu, să ignore sau să se adapteze la bâzâitul sau pâlpâirea luminilor fluorescente, zgomotul aparatelor de aer condiționat sau al ventilatoarelor, sau zgomotul floricelelor de porumb de către cineva care stă lângă ei în cinematograf. În studiile anterioare din laborator am descoperit că acești oameni suferă de durere mai mult decât cei fără disfuncție de modulare senzorială.

Deoarece se știe că disfuncția de modulare senzorială apare la persoanele cu autism într-o rată de 70-90%, aceasta constituie un criteriu de diagnosticare a autismului și este asociată cu severitatea acestuia.

Am fost interesați să explorăm percepția durerii în autism, așa că am întrebat: persoanele cu autism simt durerea mai mult decât populația generală? Această întrebare a fost cu greu studiată în laborator înainte de a începe noi”, a subliniat dr. Bar-Shalita.

Potrivit cercetătorilor, timp de mulți ani, opinia predominantă a fost că „persoanele cu autism suferă mai puțin” sau că sunt „indiferențe față de durere”.

De fapt, „indiferența față de durere” este una dintre caracteristicile prezentate în criteriile de diagnostic actuale ale autismului. Dovada în acest sens a fost, se presupune, tendința lor de a-și provoca durere prin autovătămare.

„Această presupunere nu este neapărat adevărată. Știm că auto-vătămarea ar putea proveni din încercările de a suprima durerea și s-ar putea să se facă rău pentru a activa, inconștient, un mecanism fizic de „durerea inhibă durerea””, a mai spus dr. Bar-Shalita.

Mecanismul de suprimare a durerii la persoanele cu autism este mai puțin eficient

Studiul a inclus 52 de adulți cu autism de înaltă funcționare (HFA) și inteligență normală – până acum cel mai mare eșantion raportat din lume în studiile privind durerea în rândul persoanelor cu autism. Studiul a folosit teste psihofizice pentru a evalua durerea, utilizate în mod obișnuit în domeniul studiului durerii.

Aceste metode examinează legătura dintre stimul și răspuns, în timp ce cercetătorul, folosind un computer, controlează durata și intensitatea stimulului, iar examinatului i se cere să claseze intensitatea durerii resimțite de el pe o scară de la 0 la 100. Descoperirile au dovedit fără îndoială că persoanele cu autism suferă mai mult.

În plus, mecanismul lor de suprimare a durerii este mai puțin eficient. Convingerea predominantă a fost că se presupune că sunt „indiferenți față de durere” și există rapoarte conform cărora personalul medical și de altă natură i-au tratat în consecință.

„Rezultatele studiului nostru indică faptul că, în majoritatea cazurilor, sensibilitatea la durere a persoanelor cu autism este de fapt mai mare decât cea a majorității populației, în timp ce, în același timp, aceștia nu reușesc să suprime în mod eficient stimulii dureroși. Sperăm că descoperirile noastre vor beneficia profesioniștii și practicienii care se ocupă de această populație și să contribuie la progresul tratamentului personalizat.”