Din cuprinsul articolului
Gândirea la sinucidere și autovătămare atenuează stresul. 20% din tineri iau în considerare tentativa de sinucidere.
Un nou studiu de metaanaliză descoperă că oamenii se angajează în auto-vătămare și se gândesc la sinucidere ca un mijloc de a reduce anumite tipuri de stres. Eliberarea de stres percepută de la angajarea în comportamente distructive indică un potențial pentru terapie și alte tipuri de intervenție.
Gândirea la sinucidere și autovătămare atenuează stresul. 20% din tineri iau în considerare tentativa de sinucidere
Aproape o cincime dintre adolescenți și adulții tineri se implică în auto-rănire, în timp ce la fel de mulți adolescenți iau în considerare cu seriozitate tentativa de sinucidere.
Ambele sunt considerate un risc pentru comportamentul suicidar, dar studiile despre motivul pentru care oamenii se rănesc sau se gândesc la sinucidere nu au fost examinate într-un mod cuprinzător.
Acum, o nouă meta-analiză a 38 de studii găsește rezultate și teme consistente: că oamenii se angajează în auto-rănire și/sau se gândesc la sinucidere pentru a atenua anumite tipuri de stres; și că ameliorarea stresului care rezultă din gânduri și comportamente indică potențialul de terapie și alte intervenții.
În ultimii 10 ani, cercetătorii au început să le solicite persoanelor cu risc de sinucidere să completeze sondaje de mai multe ori pe zi. Acest tip de date le permite cercetătorilor să înțeleagă gândurile, emoțiile și comportamentele care preced gândurile și acțiunile auto-vătămatoare.
Universitatea din Washington a efectuat agregarea datelor acestor tipuri de studii, implicând peste 1.600 de participanți din întreaga lume. A fost publicat pe 28 aprilie în Nature Human Behavior.
„Mulți cercetători au colectat aceste date și au testat pentru aceeași descoperire, dar au existat constatări mixte între studii. Am vrut să vedem dacă am observat acest efect când am combinat aceste seturi de date”, a spus Kevin Kuehn, autorul principal al meta-analizei și doctorand în psihologie clinică UW, potrivit neurosciencenews.com.
Sinuciderea, cauza principală de deces în rândul tinerilor
Având sinuciderea o cauză principală de deces în rândul tinerilor și rolul autovătămării sau autovătămării non-suicide (NSSI), ca factor de risc, Kuehn și echipa sa au vrut să analizeze în mod colectiv studii separate despre NSSI și gândurile suicidare.
Analizând datele participanților individuali la aceste studii, cercetătorii UW au descoperit că nivelurile ridicate de suferință emoțională preced atât auto-rănirea, cât și gândurile de sinucidere, urmate de stres redus.
Cercetătorii indică date suplimentare despre sinucidere – că majoritatea persoanelor care mor prin sinucidere nu primesc tratament de sănătate mintală, de exemplu – și constatări consecvente din meta-analiză că stresul precede auto-rănirea.
Ei spun că acest lucru poate informa eforturile de prevenire și intervenție, cum ar fi învățarea cum să înlocuiți autovătămarea și gândurile suicidare cu alte mijloace de reducere a stresului.
„Vestea bună este că avem intervenții comportamentale eficiente, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală și terapia comportamentală dialectică, care învață abilități pentru gestionarea emoțiilor intense pentru a înlocui gândurile și comportamentele auto-vătămatoare. Creșterea accesului la aceste tipuri de tratamente va reduce probabil prevalența acestora”, a spus Kuehn.
O limită a meta-analizei, au spus cercetătorii, este că participanții la diferite studii au fost predominant femei tinere albe.
Cercetările ulterioare privind auto-rănirea și gândurile și comportamentele conexe ar trebui să se concentreze pe creșterea vârstei, sexului și diversității rasiale și etnice a eșantioanelor de studiu. În plus, meta-analiza a găsit doar dovezi modeste că stresul, deși este o legătură cu auto-vătămarea, ar putea fi folosit ca mijloc de a prezice când un individ s-ar putea răni.
Studiile viitoare ar putea încerca să identifice mai precis când și cum stresul duce la gânduri și comportamente auto-vătămatoare.
