Din cuprinsul articolului
Într-o lume asaltată de promisiuni de succes rapid și fericire „la un click distanță”, conceptul de manifestare a devenit un fenomen global. Însă, dincolo de postările sclipitoare de pe rețelele sociale, specialiștii avertizează asupra unui pericol psihologic profund. Într-o discuție revelatoare în podcastul „Boabe de Cunoaștere”, moderat de Mihail Pautov, psihologul Lavinia Bârlogeanu pune diagnosticul unei societăți sedate de iluzia controlului total.
O proisiune universală pentru angoase fundamentale
Teoria manifestării nu este populară din întâmplare. Ea se hrănește din cele mai adânci nevoi umane, oferind un limbaj care pare să anuleze incertitudinea vieții.
„Toți vrem să fim împliniți, să fim fericiți, să iubim și să fim iubiți, să fim mai degrabă bogați decât săraci. Această teorie dezvoltă un limbaj universal al promisiunii”, explică Lavinia Bârlogeanu.
Această promisiune merge mai departe de bunăstarea materială; ea oferă un fals sentiment de control asupra haosului, asupra bolii și chiar asupra morții. Într-un univers care pare adesea indiferent la suferința noastră, ideea că „gândul tău face universul să se conformeze” funcționează ca un analgezic psihic.
Regresia la „Atotputernicia” copilăriei
Psihologic, manifestarea nu este un salt spre evoluție, ci o regresie spre stadii infantile de dezvoltare. Este momentul în care adultul redevine copilul de trei ani care crede că, dacă apasă pe un buton, el a „creat” lumina.
„Teoria manifestării poate duce la o regresie psihică la un stadiu de vârstă foarte mic, unde gândurile sunt percepute ca putând schimba realitatea. Este stadiul preverbal, unde ești buricul pământului și universul este obligat energetic să răspundă”, avertizează psihologul.
În procesul normal de creștere, copilul învață să accepte limitele și pierderea omnipotenței. Manifestarea promite anularea acestor limite, încurajând o „dictatură a fantazmei” în care faptele obiective devin irelevante.
Atacul asupra adevărului și „Sedarea” conștiinței
Cea mai gravă acuzație adusă acestui curent este lipsa de etică și manipularea conștiinței. Prin ritualuri repetitive și promisiuni de „reprogramare a sinelui”, individul este încurajat să își ignore propria biografie, propriile traume și, în final, propriul adevăr.
-
Manipulare: Teoria forțează universul (și pe ceilalți) să se supună dorinței tale, eludând liberul arbitru.
-
Sedare: „Adevărul este irelevant. Ești sedat, nu mai cauți adevărul. Ori acesta este un semn al psihozei: un slab contact cu realitatea”, afirmă Lavinia Bârlogeanu.
-
Învinovățire: Dacă manifestarea eșuează, vina aparține exclusiv victimei. „N-ai manifestat suficient sau n-ai vibrația corectă”, este mesajul care dublează frustrarea celui deja aflat în dificultate.
Smerenia în fața realității
Discuția dintre Mihail Pautov și Lavinia Bârlogeanu nu a fost un atac la adresa speranței, ci un apel la gândire critică și rigoare științifică. Acceptarea vieții așa cum este ea — cu durere, efort și limitări — este singura cale către o maturitate psihică autentică.
„Viața asta nu este făcută ca să fie simplă și pe placul nostru. Dacă este simplă și pe placul nostru, suntem blocați în dezvoltare. Adevărul ne salvează. Adevărul este calea”, concluzionează psihologul.
Pași de urmat pentru discernământ:
-
Identificarea punctelor sănătoase: Distingerea între planificarea realistă (disciplină) și fantasma omnipotenței.
-
Ieșirea din „Dictatura Fantazmei”: Refuzul faptelor alternative și reconectarea la realitatea obiectivă.
-
Transmiterea mesajului: Ajutarea celor care s-au pierdut în mecanisme disociative, oferindu-le o perspectivă echilibrată.
