Din cuprinsul articolului
Doliul după pierderea unui animal de companie poate fi la fel de profund și de lungă durată ca după pierderea unei persoane dragi, arată un nou studiu.
Cercetarea evidențiază simptomele de tulburare de doliu prelungit și cere revizuirea criteriilor clinice pentru a include pierderea animalelor de companie.
Un studiu recent realizat în Marea Britanie și publicat în PLOS One arată că durerea resimțită după moartea unui animal de companie nu este doar o tristețe trecătoare, ci poate avea aceleași trăsături profunde ca în cazul pierderii unui apropiat uman.
Citeste si…
Cercetarea a constatat că unii proprietari dezvoltă o afecțiune psihologică serioasă numită tulburare de doliu prelungit (Prolonged Grief Disorder- PGD), similară ca intensitate și durată cu cea observată la pierderile umane.
Ce este tulburarea de doliu prelungit
Tulburarea de doliu prelungit (PGD) este o formă severă de doliu caracterizată prin:
- dor intens și persistent după persoana sau ființa pierdută;
- sentiment de gol interior și disperare;
- dificultăți în desfășurarea activităților de zi cu zi;
- izolarea socială și senzația că o parte din sine a murit odată cu ființa iubită.
În mod surprinzător, PGD este, în prezent, recunoscut clinic doar în contextul pierderii unei persoane umane, nu al unui animal de companie, deși simptomele pot fi la fel de severe.
Date cheie din studiul britanic
Studiul a implicat un sondaj la 975 de adulți din UK, iar principalele descoperiri includ:
- Aproximativ 1 din 3 respondenți a declarat că a experimentat moartea unui animal de companie.
- 7,5% dintre cei care și-au pierdut un animal au îndeplinit criteriile clinice pentru PGD, un procent similar cu cei care și-au pierdut prieteni apropiați sau membri ai familiei (ex. bunici, frați, parteneri).
- Doar pierderea unui părinte sau a unui copil prezintă rate semnificativ mai mari de PGD, însă procentul pentru animalele de companie nu este deloc neglijabil.
- În plus, 1 din 5 persoane care a trăit atât pierderea unui animal, cât și a unei persoane apropiate, a spus că pierderea animalului a fost mai dureroasă.
- Studiul estimează că aproximativ 1 din 12 cazuri totale de PGD din Marea Britanie ar putea fi atribuite pierderii unui animal de companie.
De ce contează această cercetare
1. Recunoașterea suferinței
Autorul studiului, prof. Philip Hyland de la Maynooth University, subliniază că mulți proprietari de animale se simt înjosiți, rușinați sau izolați atunci când își exprimă durerea după pierderea unui animal, pentru că societatea nu le recunoaște suferința la nivel oficial, potrivit EuroNews.
Prof. Hyland argumentează că excluderea de la criteriile de diagnostic ale PGD a pierderii unui animal de companie este nu doar eronată științific, ci și lipsită de compasiune, deoarece oferă prea puțin acces la sprijinul de care unii oameni chiar au nevoie.
2. Impact emoțional real
Deși poate părea intuitiv pentru iubitorii de animale, studiul oferă dovezi solide că legătura om–animal poate fi la fel de profundă și durabilă ca o relație umană, ceea ce susține ideea că pierderea unui animal este o experiență emoțională validă și semnificativă.
Două tipuri de doliu, aceeași suferință
Această cercetare transformă modul în care ar trebui privită durerea după pierderea unui animal de companie:
- nu este „doar o tristete”;
- poate avea un impact psihologic similar cu pierderea unui om;
- merită să fie recunoscută, validată și sprijinită prin intervenții clinice potrivite.
Pentru mulți proprietari de animale, acești prieteni nu sunt doar animale, sunt membri ai familiei. Și pierderea lor merită la fel de multă compasiune și înțelegere.
