Din cuprinsul articolului
Pentru mulți oameni activi, durerea de spate înseamnă o întindere musculară, o postură greșită sau, pur și simplu, semnul că înaintează în vârstă. Pentru un tată de trei copii din Marea Britanie, acea durere persistentă a fost primul indiciu al unui cancer de rinichi care evolua în tăcere.
Povestea lui scoate la lumină o realitate incomodă: această formă de cancer poate crește fără simptome clare ani la rând, iar diagnosticul apare adesea întâmplător, în urma unor investigații făcute pentru cu totul alte probleme.
O durere „banală” care ascundea un diagnostic devastator
Paul Souter avea 40 de ani când durerile lombare au devenit imposibil de ignorat. Activ, pasionat de fotbal și golf, a pus inițial totul pe seama efortului fizic. A încercat masaje sportive și acupunctură. Nimic nu funcționa.
Într-o zi, un spasm violent l-a lăsat la podea. A decis să facă un control imagistic, convins că va afla, în cel mai rău caz, că are o problemă de coloană.
Rezultatul a venit ca un șoc: spatele era „în limite normale”, dar medicul observase o formațiune suspectă la rinichi.
Câteva zile mai târziu, diagnosticul era confirmat: cancer renal.
Tumora, de aproximativ doi centimetri, era mică și cu creștere lentă, dar poziția ei făcea imposibilă o intervenție conservatoare. Vasele de sânge erau înfășurate în jurul formațiunii, iar riscul de hemoragie era major. Soluția sigură a fost îndepărtarea completă a rinichiului afectat.
Operația a avut loc la mai puțin de două luni de la diagnostic.
Cât de des este descoperit „din întâmplare” cancerul de rinichi
Experiența lui Paul nu este o excepție. Potrivit unui sondaj realizat de organizația britanică Kidney Cancer UK, peste jumătate dintre pacienți află că au cancer renal în urma unor investigații făcute pentru alte afecțiuni.
Aceeași organizație arată că aproximativ unul din cinci pacienți este diagnosticat direct în stadiul IV, când opțiunile de tratament sunt limitate, iar șansele de supraviețuire pe termen lung scad drastic.
Motivul este simplu: boala poate progresa fără semne evidente.
Simptomele care apar târziu sau sunt ușor confundate
Cancerul de rinichi este cunoscut pentru manifestările sale discrete. Atunci când apar, semnalele pot include:
-
sânge în urină
-
durere persistentă în lateral, spate sau sub coaste
-
oboseală accentuată
-
scădere inexplicabilă în greutate
-
lipsa poftei de mâncare
-
febră fără cauză clară
-
transpirații nocturne
-
umflături sau noduli în zona abdominală
Problema este că multe dintre aceste simptome pot fi puse pe seama stresului, infecțiilor sau durerilor musculare.
În România, cancerul de rinichi este mai puțin discutat decât alte forme oncologice, dar realitatea este similară cu cea din vestul Europei: o mare parte dintre cazuri sunt descoperite târziu.
Lipsa unor programe de screening dedicate și accesul inegal la investigații imagistice fac ca multe tumori renale să fie identificate accidental, în timpul ecografiilor sau CT-urilor efectuate pentru dureri abdominale, probleme lombare sau controale de rutină.
Pentru români, mesajul este clar: durerea de spate care persistă săptămâni la rând, mai ales dacă nu răspunde la tratamente uzuale, merită investigată. O ecografie abdominală simplă poate oferi informații esențiale despre rinichi și alte organe.
Recuperarea și impactul emoțional
După intervenție, Paul s-a întors acasă în câteva zile. A încercat să păstreze aparența normalității pentru copii, coborând la masă chiar în seara în care aceștia au revenit de la școală.
Recuperarea fizică a fost însoțită de una psihologică. Consilierea și plimbările zilnice au devenit parte din terapie. La nouă luni după operație, a parcurs pe jos distanța unui maraton într-un eveniment caritabil, ca dovadă că organismul lui poate merge mai departe.
Astăzi, are nevoie doar de controale anuale. A primit „undă verde” medicală în 2025, dar spune că șocul nu dispare complet niciodată.
Imaginea de ansamblu
Cancerul de rinichi nu doare întotdeauna, nu dă semne clare și nu anunță când începe. Tocmai de aceea, povești precum cea a lui Paul Souter sunt importante.
Ele arată că:
-
durerile persistente nu ar trebui ignorate
-
investigațiile făcute „din precauție” pot face diferența între un tratament curativ și unul paliativ
-
sprijinul psihologic contează la fel de mult ca intervenția chirurgicală
