Din cuprinsul articolului
Zincul apare tot mai des în recomandările de sănătate pentru inimă, iar unele studii recente sugerează că ar putea contribui la scăderea tensiunii arteriale. Există însă o condiție esențială: efectul apare aproape exclusiv la persoanele care au deficit de zinc. La cei cu niveluri normale, suplimentarea nu aduce beneficii măsurabile asupra valorilor tensionale.
Această nuanță schimbă complet modul în care trebuie privite suplimentele cu zinc promovate online drept „soluție naturală” pentru hipertensiune.
Cum influențează zincul tensiunea arterială
Zincul este implicat în funcționarea endoteliului, stratul fin de celule care căptușește vasele de sânge. Când organismul are prea puțin zinc, capacitatea vaselor de a se relaxa scade, ceea ce favorizează creșterea tensiunii.
Mai multe analize clinice au arătat că, la persoanele cu deficit documentat, corectarea acestuia poate duce la o mică reducere a tensiunii sistolice și diastolice. Vorbim însă de variații modeste, nu de scăderi comparabile cu cele obținute prin medicație antihipertensivă sau prin schimbări consistente de stil de viață.
Pe scurt: zincul poate sprijini reglarea tensiunii, dar nu o controlează.
De ce nu ar trebui luat zinc „preventiv”, fără analize
Suplimentele cu zinc nu sunt inofensive prin definiție. Administrate pe termen mai lung sau în doze mari, pot bloca absorbția cuprului, un mineral esențial pentru formarea globulelor roșii și funcționarea sistemului nervos. Dezechilibrul zinc–cupru este bine documentat în literatura medicală.
În plus, zincul poate interacționa cu anumite antibiotice, diuretice și medicamente folosite frecvent în hipertensiune.
De aceea, specialiștii recomandă evaluarea nivelului de zinc înainte de suplimentare, mai ales la persoanele cu tensiune crescută care urmează deja tratament.
Potrivit World Health Organization, hipertensiunea rămâne una dintre principalele cauze prevenibile de boală cardiovasculară la nivel global, iar managementul ei se bazează pe combinația dintre medicație, alimentație echilibrată, activitate fizică și reducerea consumului de sare – nu pe un singur micronutrient.
Cine are cel mai frecvent deficit de zinc
Deficitul de zinc este mai probabil la:
-
persoanele cu afecțiuni digestive cronice
-
vegetarieni și vegani care nu își planifică atent alimentația
-
vârstnici
-
persoane cu consum ridicat de alcool
-
pacienți cu boli inflamatorii sau renale
În aceste situații, corectarea deficitului poate avea efecte benefice multiple, inclusiv asupra sistemului cardiovascular.
Alimente bogate în zinc, ușor de integrat în dietă
Pentru majoritatea oamenilor, cea mai sigură cale de a asigura aportul de zinc rămâne alimentația. Surse bune includ:-
stridiile (cea mai concentrată sursă naturală)
-
semințele de dovleac
-
lintea și năutul
-
cerealele fortificate
-
carnea slabă și produsele lactate
Absorbția zincului din surse vegetale este ceva mai redusă, din cauza fitatilor, motiv pentru care persoanele care evită produsele animale pot avea nevoie de o planificare atentă a meselor.
Ce este important să reții
Zincul poate contribui la scăderea tensiunii arteriale doar dacă există un deficit real. Nu înlocuiește tratamentul prescris și nu compensează lipsa mișcării sau o dietă bogată în sare. Administrat fără indicație medicală, poate crea alte dezechilibre minerale.
Dacă ai hipertensiune și te gândești la suplimente, primul pas util nu este farmacia, ci un set de analize și o discuție cu medicul. Uneori, corectarea unui deficit ajută. Alteori, nu schimbă nimic. Diferența o face diagnosticul, nu trendul.
Care sunt dozele considerate sigure
Pentru adulți, necesarul zilnic de zinc este relativ mic:
-
femei: aproximativ 8 mg/zi
-
bărbați: aproximativ 11 mg/zi
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, European Food Safety Authority, stabilește un prag superior tolerabil de 25 mg pe zi pentru adulți. Depășirea constantă a acestei limite crește riscul de efecte adverse, chiar dacă suplimentul este „natural”.
În practica medicală, suplimentele prescrise pentru corectarea deficitului pot ajunge temporar la 15–30 mg/zi, dar doar pe perioade limitate și sub supraveghere. Administrarea cronică a unor doze mari, fără indicație, este una dintre cele mai frecvente cauze ale dezechilibrului zinc–cupru.
Un detaliu important pentru persoanele cu hipertensiune: zincul nu are efect imediat. Dacă există deficit, îmbunătățirea parametrilor vasculari apare treptat, în săptămâni sau luni, și rămâne modestă.
Semnele subtile ale deficitului de zinc
Deficitul nu se manifestă întotdeauna spectaculos. De multe ori, semnalele sunt vagi și pot fi puse pe seama stresului sau oboselii:
-
infecții frecvente sau vindecare lentă a rănilor
-
căderea părului sau unghii fragile
-
pierderea apetitului
-
modificarea gustului și mirosului
-
oboseală persistentă
-
piele uscată sau iritații recurente
-
dificultăți de concentrare
La unele persoane, deficitul se asociază cu valori tensionale mai greu de controlat, tocmai din cauza afectării funcției endoteliale.
Confirmarea se face prin analize de sânge, deși interpretarea nu este întotdeauna simplă, deoarece zincul circulant nu reflectă perfect rezervele din țesuturi. De aceea, medicii corelează rezultatele cu simptomele și istoricul alimentar.
Relația zinc–cupru: detaliul ignorat care poate crea probleme
Zincul și cuprul folosesc aceleași căi de absorbție intestinală. Când aportul de zinc este prea mare, cuprul este „împins afară” din acest mecanism.
Consecințele pot fi serioase:
-
anemie
-
scăderea imunității
-
tulburări neurologice
-
senzație de slăbiciune generală
Acest tip de deficit de cupru indus de zinc este bine documentat și apare mai ales la persoanele care iau suplimente luni la rând fără monitorizare.
De aceea, în protocoalele medicale, suplimentarea cu zinc pe termen mediu sau lung este adesea însoțită de evaluarea cuprului sau chiar de administrarea ambelor minerale în raport echilibrat.
Ce spun ghidurile internaționale despre hipertensiune
Organizația Mondială a Sănătății subliniază că hipertensiunea rămâne una dintre principalele cauze prevenibile de boală cardiovasculară și deces prematur.
Strategiile cu impact real includ:
-
reducerea consumului de sare
-
alimentație bogată în legume, fructe și fibre
-
mișcare regulată
-
menținerea unei greutăți stabile
-
tratament medicamentos atunci când este necesar
Micronutrienții, inclusiv zincul, pot completa acest tablou doar în situații bine definite, nu îl pot înlocui.
