Din cuprinsul articolului
Foamea, inamicul cancerului. Cheia menținerii greutății la un nivel normal, dar și a prevenirii unor boli precum cancerul și demența poate fi un regim în care postul negru alternează cu zilele în care vă alimentați normal
Postul intermitent, o dietă care face furori în SUA și în Marea Britanie, presupune alternanța între perioadele în care mâncați normal și cu cele în care nu puneți nimic în gură. Asta înseamnă să săriți peste o masă sau chiar să nu mâncați deloc timp de 24-48 de ore.
Pentru începători, se recomandă pauze de minimum 8-12 ore (între micul-dejun și cină aveți voie să beți doar apă), însă „avansații” ajung la performanța de a mânca după regula „o zi da, o zi nu”. Postul intermitent sau „intermittent fasting” seamănă cu modul primitiv de hrănire al omului, care impunea înfometare în perioadele în care nu se găsea nimic de mâncare, urmată de „supraalimentație”, în special după vânătoare.
Cu toate acestea, dieta nu se adresează oricui, ci doar celor care știu să mănânce corect, și au exclus din alimentația lor junk-food-ul, dulciurile și grăsimile în exces. De asemenea, e contraindicată în gastrită, ulcer sau diabet.
Postul intermitent: două zile pe săptămână, mâncați doar 500 de calorii
Deficitul caloric grăbește procesul de slăbire, iar odată ce organismul se învață cu perioadele de post negru, mecanismele de ardere a grăsimilor rămân active și în perioadele în care vă hrăniți normal. Corpul se adaptează cu acest program draconic și asimilează mult mai bine nutrienții și proteinele.
Postul „intermitent” nu este însă lipsit de riscuri, iar unul dintre ele este imposibilitatea corpului de a mobiliza energia din depozitele de grăsime. O amenințare o reprezintă și excesele din perioadele în care trebuie să vă hrăniți normal și imposibilitatea de a digera toată cantitatea de alimente.
Așadar, este recomandat ca după perioda de post să continuați să vă alimentați normal. O variantă de post intermitent, promovată de doctorul Michael Mosley, un susținător fervent al dietei, este cea de tip 5:2. Asta înseamnă că timp de cinci zile pe săptămână mâncați normal (până la 2000 de calorii pe zi), iar două zile mâncați alimente care însumează doar 500-600 de calorii.
„Inițial, am sărit peste micul-dejun și peste cină și mi-am luat cele 600 de calorii doar din prânz. Problema este că urăsc să-mi încep ziua flămând, așa că am optat doar pentru un mic-dejun generos. Am ajuns la concluzia că nici această variantă nu e bună, pentru că eram foarte iritat până seara. Și așa am ajuns la varianta ideală: 300 de calorii la micul-dejun și 300 de calorii la prânz”, spune medicul britanic.
Micul-dejun era compus în mare parte din ouă fierte și o felie subțire de bacon, ceai verde, cafea neîndulcită, iar la prânz mânca pui sau pește la grătar și diferite garnituri cu legume. „Este incredibil cât de puține calorii conțin legumele și cât pot fi de delicioase atunci când ți-e foame”, spune Mosley, care după șase săptămâni de post, avea deja analize mai bune. „Slăbisem 6 kilograme, glicemia revenise la normal (eram aproape de diabet), la fel și nivelul colesterolului. Arăt mai bine și mă simt mai bine. Câteodată mănânc și burgeri sau prăjituri, însă în zilele de post respect schema alimentară”.
Foamea, inamicul cancerului
Postul este și o soluție de încetinire a îmbătrânirii și de prevenire a anumitor boli. În perioadele în care organismul nu primește mâncare sau primește cantități mici, reușește să controleze producția de radicali liberi sau alte substanțe responsabile de apariția anumitor boli cronice, precum hormonul IGF-1. Acesta este responsabil de multiplicarea necontrolată a celulor, proces ce stă la baza dezvoltării tumorilor canceroase. „În perioadele de post, celulele nu se mai înmulțesc în același ritm amețitor, accentul e pus mai mult pe repararea țesuturilor. Multiplicarea celulelor la foc continuu este benefică, dar asta atunci când ești copil și trebuie să te dezvolți.
La maturitate, există risc de îmbolnăvire”, este teoria lansată de profesorul Valter Longo, directorul Institutului de Longevitate din cadrul Universității South California, susținător fervent al regimului. Restricțiile calorice au fost asociate cu încetinirea procesului de îmbătrânire și, implicit, reducerea riscului de boli cardiovasculare. Potrivit unui studiu publicat în 2010, în „Experimental Gerontology”, postul intermitent poate crește producția de sirtuine, proteine care previn deterioarea celulară și inhibă secreția unor enzime implicate în procesul de îmbătrânire. Un alt studiu efectuat de cercetători de la Universitatea din Catania, Italia, a demonstrat că postul poate crește rezistența la stres și, implicit, la toate procesele degenerative aduse de acesta.
