Fumatul face în continuare ravagii și rămâne una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică globală ce a afectat vreodată omenirea. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, peste un miliard de persoane fumează, iar jumătate din cei care o fac vor muri din cauza acestui obicei. Fumatul afectează adulți și copii deopotrivă, distrugând iremediabil plămânii.
“Pacienții mei fumează propriu-zis de la vârsta de 18-20 ani, dar încep să cocheteze cu țigara de la 14-16 ani. Recordman-ul meu, în sens negativ evident, este un pacient care fumează de la 6 ani. Am, de asemenea, un pacient ce fumează de la 8 ani și care are funcția pulmonară redusă cu 80% față de normal, la vârsta actuală de 40 ani. Vârsta de începere a fumatului depinde și de condițiile socio-economice: cu cât ele sunt mai precare, cu atât vârsta este mai timpurie”, descrie tabloul sumbru al acestui obicei medicul primar pneumolog Laura Cardoș.
Inițial, fumul de țigară irită și inflamează căile aeriene. În timp, scade imunitatea și crește riscul infecțiilor, bolilor dermatologice și pe cel al celor cardiovasculare. Apoi, treptat, în ani, apar distrugerile iremediabile de la nivelul plămânilor. Nicotina, monoxidul de carbon și gudronul sunt doar câteva dintre substanțele chimice care compromit structurile celulare ale plămânilor.
“90% din cancerele pulmonare sunt cauzate de fumat, adică apar la fumători. Substanțele toxice din fumul de țigară produc treptat modificări ale ADN-ului celular, având efecte mutagene, care determină apariția cancerului pulmonar. Riscul îmbolnăvirilor este direct proporțional cu numărul de țigări fumate pe zi, dar și cu numărul anilor de fumat. Astfel, riscul de cancer pulmonar este de 20 de ori mai mare la cei care fumează 20 țigări pe zi comparativ cu cei care fumează o țigară pe zi. În fumul de țigară, există substanțe radioactive (de exemplu, plutoniu), care determină transformarea celulelor normale în celule canceroase. Fumul de țigară conține peste 4000 de compuși chimici, dintre care 50 de compuși sunt dovediți a fi cancerigeni. Totodată, riscurile sunt mai mari în cazul consumării țigărilor fără filtru decât al celor cu filtru”, adaugă medicul.
Anual, fumatul ucide în lume peste 7 milioane de persoane, iar dintre acestea aproape 900 de mii sunt fumători pasivi.
“În momentul inhalării din țigară, doar 15% din fumul aspirat rămâne în plămânii fumatorului activ, iar restul de 85% este eliminat la exterior și este inhalat de nefumători, în mod egal cu cei care fumează. Aceasta presupune anumite riscuri, cum ar fi: risc crescut de accident cardio-vascular, cu peste 25% mai mare la fumătorii pasivi decât la cei neexpuși fumului de țigară și risc de apariție a cancerului pulmonar, cu 30% mai mare în cazul fumătorilor pasivi față de nefumători”, avertizează specialistul Onco Card.
Dacă o persoană renunță la fumat, mușchiul inimii și vasele de sânge își revin la un an după încetarea consumului de tutun. Plămânii nu-și mai revin niciodată, deși riscul de cancer pulmonar se reduce treptat, în 15 ani. Însă acesta rămâne mult mai mare decât la persoanele care nu au fumat niciodată.
“Cancerul pulmonar a devenit una din principalele cauze mondiale de deces. Cancerul pulmonar este o tumoră de extremă gravitate, în care simptomele apar tardiv, evoluând asimptomatic, adică ”mut”, în majoritatea cazurilor. Mai puțin de o treime din cazuri sunt, la momentul diagnosticului, într-o etapă terapeutica utilă, în general, supraviețuirea fiind de 6-18 luni și doar aproximativ 20% din pacienți trăiesc mai mult de 1 an. În momentul diagnosticului, 55% dintre pacienți au metastaze, circa 30% au boala extinsă loco-regional și doar 15% au stadiu de boală localizat/limitat”, descrie medicul Laura Cardoș una dintre cele mai grave boli oncologice.
Deși există și fumători care nu fac cancer, ei se pot considera norocoși pentru că au teren genetic care-i ferește de boală. Însă nu același lucru se poate spune despre copiii expuși la fumul de țigară: aceștia se îmbolnăvesc mai des de bronșită, astm bronșic, pneumonie, otită medie, afecțiuni dermatologice și au întârzieri în dezvoltarea creierului.
