Din cuprinsul articolului
Despre Sfântul Luca se știe că este un sfânt al veacurilor noastre, care s-a remarcat prin harul tămăduirii bolnavilor. Mai întâi a fost chirurg, un medic al trupurilor, iar mai apoi, prin sfinţirea vieţii şi conlucrarea cu Dumnezeu, a devenit doctor al sufletelor.
Dar puțini știu minunile făcute…, așa cum povestesc legendele. Dar iată că, dincolo de legende, și în zilele noastre există mărturisiri ale miracolelor făcute de acest sfânt, despre care spunea că rămânea mereu flămând pentru că nu avea timp să mănânce.
Se spune că mereu se îngrijea de suferinzi și nu avea timp pentru el însuși, răbdând de cele mai multe pentru a sta șa căpătâiul bolnavilor…
În cartea „Sfântul Luca al Crimeei. Minunile contemporane”, scrisă de Arhimandrit Nectarie Antonopoulos, un fost bolnav povestește cu lux de amănunte cum a fost vindecat de acest sfânt.
Medicii nu știau ce se întâmplă, cum de pacientul se simte bine și vrea să plece acasă. A fost nevoit să dea semnături pentru a se putea externa.
Minunea povestită în carte și citată de Doxologia este încă o dovadă că multe se pot rezolva dacă avem credință…
„- Doctore, ce doreşti?
– Sunt Sfântul Luca, doctorul din Rusia, şi m-a trimis D. din Germania să îţi alin durerile. M-a atins pe abdomen şi imediat au încetat durerile. Până atunci eram îndoit de durere.
Sfântul a plecat, iar eu m-am ridicat, le-am spus doctorilor că sunt bine şi că plec.
Mă numesc G. D. Era în 17 ianuarie 2007, pe atunci locuiam în Germania. Aveam un magazin în oraşul Detmolt. Prietenul meu, Th. G., se afla în Chicago şi se pregătea să vină în Grecia.
Dureri puternice în zona abdomenului
În ajunul plecării lui a simţit dureri puternice în zona abdomenului. A fost transportat la spital şi doctorii i-au făcut o injecţie cu morfină, ca să se liniştească, pentru că durerea era îngrozitoare, şi apoi i-au făcut analizele.
Soţia lui mi-a dat telefon şi mi-a spus că Th. se află la spital şi suferă. Mi-a cerut să mă rog pentru el. În ziua aceea, au venit la mine, la magazin, nişte prieteni de-ai mei din Grecia şi mi-au adus Paraclisul Sfântului Luca şi icoana lui.
Eu nu îl cunoşteam pe sfânt. Prietenii mei mi-au vorbit despre el. În timp ce vorbeam, a telefonat soţia lui Th. Eu, absolut spontan, fără să mă gândesc prea mult, i-am spus:
– Spune-i lui Th. să stea liniştit. O să îi trimit în seara asta un nou sfânt din Rusia.
Nu ştiu cum mi-a venit să spun asta, dar exact aşa s-a întâmplat. Soţia lui a crezut aşa de mult ceea ce i-am spus, încât s-a dus la spital şi l-a întrebat pe soţul ei:
– Ce faci, Th.?
– Mă doare foarte tare.
– Prietenul tău, D., din Germania, mi-a pus că îţi va trimite un nou sfânt din Rusia. Oare a ajuns?
– Te rog, lasă-mă cu durerile mele! Nu a trecut nimeni pe aici.
Între timp, eu mi-am cerut scuze de la prietenii mei şi am urcat în apartamentul nostru, care este deasupra magazinului. Acolo am citit pentru prima dată Paraclisul Sfântului Luca şi l-am rugat să meargă în America şi să îl ajute pe Th.
A doua zi dimineaţă, Th. mi-a telefonat şi mi-a spus:
– Ce legătură ai tu cu sfinţii din Rusia?
Nu am înţeles ce vrea să spună. Th. a continuat:
„M-a vizitat însuși Sfântul Luca. Purta halatul alb de doctor”
– Frate, ieri s-a petrecut o mare minune. M-a vizitat însuşi Sfântul Luca. Purta halatul alb de doctor. A venit lângă mine şi eu credeam că este unul dintre doctorii spitalului. L-am întrebat:
– Doctore, ce doreşti?
– Sunt Sfântul Luca, doctorul din Rusia, şi m-a trimis D. din Germania să îţi alin durerile.
M-a atins pe abdomen şi imediat au încetat durerile. Până atunci eram îndoit de durere. Sfântul a plecat, iar eu m-am ridicat, le-am spus doctorilor că sunt bine şi că plec. Doctorii mi-au spus:
– Ce faci, eşti nebun?
Eu am insistat şi ei m-au pus să semnez că plec din spital pe propria răspundere.
Th. a luat bilet de externare şi a doua zi a plecat în Grecia. Ajungând în Atena, s-a dus la Mănăstirea Sagmata si i-a mulțumit Sfântului Luca”, mărturisește mulțumind sfântului acest om vindecat miraculos.
Întreaga mărturisire se găsește în cartea „Sfântul Luca al Crimeei. Minunile contemporane”, la paginile 123 -125. Cartea poartă semnătura Arhimandritului Nectarie Antonopoulos și apărută la Editura Sophia, pp. 123-125)
