Din cuprinsul articolului
Folosit adesea drept condiment, hreanul este o legumă rădăcinoasă cu certe beneficii pentru sănătate, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale, creşterea imunităţii organismului sau îmbunătăţirea digestiei.
Conține sulfura de alil, prezentă și în usturoi, precum și compuși glucosilinați, care se găsesc și în semințele de muștar. Este foarte bogat în vitamina C, două ori mai multă decât lămâile. De asemenea, are acțiune iritantă la nivelul pielii.
Potrivit medicilor, la nivel digestiv stimulează digestia prin creșterea secreției de acid clorhidric și a peristaltismului. Are, de asemenea, efect laxativ. Totodată, la nivelul căilor respiratorii are efect decongestionant și expectorant.
De asemenea, hreanul mai are efecte ca vermifug și antiparazitar, stimulant al sistemului nervos, dar şi efect diuretic, revulsiv șj sudorific la nivelul pielii.
Indicaţii terapeutice
Această legumă de culoare alb gălbuie este bogată în vitamina C, A, B1, B2, dar și fier, calciu, potasiu, magneziu și uleiuri volatile.
– afecțiuni respiratorii: bronșite, pneumonii, astm, gripă și răceli
– afecțiuni cardiovasculare: în hipertensiunea arterială se recomandă cura cu hrean și miere, 1 lingură dimineața, pe nemâncate, dacă nu există o suferință gastrică.
– în afecțiuni reumatismale: artrite, mialgii, nevralgii, în special cele provocate de frig și umezeală, hreanul se folosește sub forma cataplasmelor cu soluție alcoolizată de hrean ras.
Mod de utilizare
– hrean ras amestecat cu miere- pentru afecțiunile cardiovasculare și ca tonic general.
– tinctura de hrean- câte 20 picături de 3 ori pe zi- în stomatite, parodontopatii și parazitoze intestinale, cu prudență sau deloc în cazul gastritelor hiperacide, herniilor hiatale sau a esofagitelor de reflux.
– decoctul din rădăcină de hrean, se folosea pe vremuri la copiii care sufereau de rahitism.
15 grame de hrean proaspăt, o linguriță, conțin 7 calorii, 2 gr carbohidrați, 0,2 gr fibre, sub 1 gram de proteine, sub 1 gram de grăsimi.
Contraindicații
– gastritele hiperacide și boala ulceroasă,
– afecțiunile tiroidiene,
– colonul iritabil
– leziuni ale pielii, în cazul administrării sub formă de cataplasme.
