Explicaţia: persoanele obeze şi supraponderale din statele cu venituri medii şi mari cresc foarte uşor în greutate, pe când cei subnutriţi din statele sărace rămân la fel.
Acest decalaj va pune în încurcătură inițiatorii de politici publice care vor fi obligaţi să-şi concetreze eforturile pentru a rezolva problemele de sănătate atât ale celor subponderali cât şi pe cele asocialte cu obezitatea ca diabetul sau bolile de inimă.
,,S-ar putea crede că odată cu dezvoltarea economică a unei ţări, majoritarea persoanelor subponderale să ajungă la o greutate normală, dar consform studiilor lucrurile se întâmplă exact invers, iar oamenii cu o greutate medie sunt pe cale de dispariţie. Această tendinţă a extremelor corporale va fi o provocare pentru liderii politici, a explicat Fahad Razak conducătorul studiului.
Oamenii de știință au analizat indicele masei corporale al 730.000 de femei din 37 de țări, în perioada 1991-2008 și au observat că pe măsură ce IMC-ul mediu crește, numărul femeilor supraponderale și obeze urcă într-un ritm mult mai rapid decât scade numărul subponderalelor.
IMC este un indicator al grăsimiicorporale care se calculează împărțind greutatea în kilograme a unei persoane la înălțimea ei în metri pătrați. Obezitatea este definită printr-un indice de peste 30kg/m2. Spre deosebire de oamenii cu o greutate sănătoasă (între 18,5 și 24,9kg/m2), obezii și supraponderalii (care au un indice cuprins între 25 și 29,9kg/m2) prezintă un risc sporit de diabet, afecțiuni cardiace și atac cerebral și mor de regulă mai tineri. Subponderalii (care au un IMC de mai puțin de 18,5kg/m2) prezintă, de asemenea, un risc crescut de deces cel mai probabil din cauza complicațiilor asociate subnutriţiei.
