Din cuprinsul articolului
Starea de sănătate se citește pe chip și, așa cum afirma și Eric Standop în cartea „Citirea feței„, cu mii de ani în urmă, înainte de microscoape și de aparatura radiologică, citirea feței era metoda principală de diagnostic medical.
Semnele stării de sănătate așa cum pot fi citite pe chip sunt semnificative dacă persistă și nu dacă sunt rezultatul unor nopți nedormite sau alergii.
Semnal de alarmă transmis de corp
Deoarece este unitatea noastră centrală, care coordonează toate celelalte părţi ale corpului, orice dificultate fiziologică apărută la cap – fie ea o banală durere sau o boala gravă – este un semnal de alarmă privind faptul că ne simţim atacată individualitatea.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, atunci când percepem o ameninţare – reală sau imaginară – îndreptată către valorile şi principiile noastră de viaţă, reacţia produsă de cap este de cele mai multe ori ofensivă.
1. Părul. Din punct de vedere psiho-emoțional, acesta vorbește despre forța noastră interioară. Când nu ne simţim bine, putem observa că şi părul nostru nu ne stă bine, la fel cum dacă avem o stare foarte bună fizică şi psihică, părul străluceşte.
2. Ochii. Supranumiţi „oglinda sufletului”, aceştia sunt în strânsă legătură cu părerea noastră despre viață (cum „vedem” viața).
3. Nasul. Este un organ are legatură cu instinctul nostru, cu capacitatea de a simți („a mirosi”) persoane, situații, decizii potrivite sau nu pentru noi.
4. Urechile. Au legătură cu lucrurile la care „plecăm urechea”, deci cu înțelepciunea noastră interioară și cu rezistența la posibilitatea unui alt tip de informație sau de interpretare a ei.
5. Partea superioară a gurii (atât în privința buzelor cât și a dințiilor) este legată de partea noastră feminină (atenția la detalii, creativitate, empatie), iar cea inferioară este legată de partea masculină a ființei noastre (capacitatea de a analiza, decide și acționa pentru îndeplinirea visurilor).
6. Dinţii. În mod specific, aceştia au legătură cu capacitatea de a lua decizii. Uneori avem tendința să renunțăm la acțiunile concrete, fără a ne asuma răbdarea, timpul și minimul de efort necesar împlinirii obiectivelor propuse.
În momentul în care emoţiile se acumulează în fiinţa noastră, din cauza unei atenţii sporite şi a timpului îndelungat de menţinere a agitaţiei mentale, acestea se defulează prin stări de anxietate, atacuri de panică sau prin depresie.
Aceste tulburări apar deoarece organismul nostru are nevoie, conform instinctului de supravieţuire, să găsească un mod, fie şi forţat, de a descărca ceea ce este periculos pentru sănătatea noastră.
