Din cuprinsul articolului
Bolnavă de cancer vrea să moară în spital de frica soțului. Cererea neobișnuită a unei paciente cu cancer în stadiu terminal i-a afectat profund pe medicii care o îngrijeau.
Acest caz tulburător a emoționat opinia publică din Italia și a readus în discuție nevoia urgentă de protecție și sprijin pentru victimele ascunse ale abuzului familial.
Bolnavă de cancer vrea să moară în spital de frica soțului
Deși suferea de cancer în stadiu terminal, o femeie de 80 de ani din Torino i-a rugat pe medici să nu o externeze din spital, pentru a nu fi obligată să se întoarcă acasă, unde susținea că era agresată fizic de propriul soț.
Evenimentul a avut loc la un spital din zona orașului Torino, în septembrie, 2023.
„Nu mă trimiteți acasă, soțul meu mă bate. Vreau să mor în pace, departe de el”, le-a mărturisit aceasta medicilor și unei voluntare de la un centru pentru victime ale violenței, chiar înainte de a muri.
Rugămintea cutremurătoare a femeii care preferat să moară într-un loc străin decât în casa sa nu au rămas fără ecou.
Cuvintele ei au dus la deschiderea unei anchete penale, care s-a concretizat cu trimiterea în judecată a soțului, în vârstă de 80 de ani, la fel ca soția sa înaintea decesului, sub acuzația de maltratare în familie.
Deși femeia nu a depus plângere oficială a fost deschisă o anchetă
Procesul se află în prezent pe final, iar sentința în primă instanță este așteptată pe 15 aprilie, informează Corriere della Sera. Procurorul de caz, Barbara Badellino, coordonează un dosar delicat, în care victima nu a depus niciodată o plângere oficială.
Ancheta a fost declanșată de medicii care au aflat de suferințele femeii după ce i-au propus să continue tratamentele paliative la domiciliu.
Ea a refuzat categoric, explicând că locuința în care a trăit zeci de ani alături de soț nu era un loc sigur, ci unul în care a îndurat abuzuri constante.
Fiind deja în stare gravă, femeia nu a mai putut oferi o mărturie completă în fața instanței, iar moartea ei a survenit înainte ca procurorii să poată dispune un incident probator.
Cu toate acestea, declarațiile sale au fost relatate de personalul medical și de o voluntară a unui centru antiviolență.
Abuzurile au fost o constantă în viața femeii
La proces, copiii celor doi soți au confirmat că mama lor a fost victima unor agresiuni fizice și verbale. Aceștia au afirmat că, încă din anii ’80, au ales să plece din casa părintească și să rupă legăturile cu ambii părinți, tocmai din cauza atmosferei apăsătoare.
În ciuda faptului că nu au putut furniza episoade concrete, din cauza timpului îndelungat scurs, au susținut că abuzurile au fost o constantă în viața femeii.
Apărarea soțului a ridicat, în instanță, problema admisibilității probelor bazate exclusiv pe relatările altora, în absența unei declarații directe a victimei.
Avocatul acestuia a susținut că astfel de mărturii nu i-ar permite clientului să își exercite dreptul la apărare, cerând ca ele să nu fie luate în considerare.
Procurorul a respins această obiecție, iar tribunalul a decis, pentru moment, să le accepte în proces, lăsând însă deschisă posibilitatea ca această chestiune procedurală să influențeze verdictul final.
Procesul scoate la lumină traumele, durerile și dificultățile majore cu care se confruntă victimele violenței domestice în vârstă. Femeile aflate la o vârstă venerabilă, adesea silențioase și izolate, aleg să suporte abuzurile în tăcere.
