Intoleranța la lactoză este una dintre cele mai des întâlnite forme de deficit enzimatic. Practic, intoleranța la lactoză este o afecțiune care se caracterizează prin incapacitatea de a digera și a absorbi glucoza. Medicii spun că enzima deficitară este lactaza, enzima aflată în mucoasa intestinului subțire, responsabilă de metabolizarea lactozei în intestinul subțire.
Copiii care au intoleranță la lactoză, nu produc suficientă lactoză. Chiar dacă nu este o afecțiune gravă și nu amenință viața copilului, este destul de dificilă de acceptat mai ales de părinți, fiindcă impune reguli alimentare stricte.
Datele statistice spun că peste 75% din populația globului are intoleranță la lactoză.
Principalele simptome ale acestei intoleranțe apar cam la 2 ore după consumarea unui produs pe bază de lapte. Semnele care atrag atenția asupra existenței acestei probleme sunt: balonare abdominală, durere sau crampe, diaree, flatulență, greață care poate să fie însoțită de vărsături.
Există 3 forme de intoleranță la lactoză:
- Forma genetică, intoleranța congenitală la lactoză. Este o formă destul de rar întâlnită care este transmisă genetic. Debutul are loc la nașterea copilului și nu are legătură cu tipul de alimentație consumat de bebeluș.
- Forma primară, intoleranța primară la lactoză. Acest tip de intoleranța este des întâlnită, dar în rândul adulților, deși manifestările au loc încă din copilărie, după vârsta de 10 ani.
- Forma secundară, intoleranța secundară la lactoză. Aceasta este cea mai des întâlnită forma de intoleranță la copii.
Cum se realizează diagnosticul:
Există un test specific care arată intoleranța la lactoză. Medicul pediatru îi dă copilul să bea o anumită cantitate de lactoză (2 g de lactoza / kg corp) și se măsoară nivelul glicemiei de trei ori: la 0, 60 și 120 de minute după ingestia lichidului. Dacă glicemia se menține normală și copilul dezvoltă simptomele tipice bolii, se poate deduce că organismul nu a reușit să digere lactoză și că există o astfel de intoleranță.
Există și un test genetic, care este mult mai precis. Acest test arată inclusiv predispoziția genetică pentru această intoleranță. Testul este de fapt o probă de sânge, este neinvaziv și poate face diferența între intoleranța primară și cea secundară.
De asemenea, intoleranța la lactoza poate să fie secundară unei afecțiuni a mucoasei intestinale. Mai exact, a giardiozei intestinale, boala celiacă, boala Crohn, enterite de cauză medicamentoasă. Dar acestea vor avea manifestări pentru o scurtă perioadă de timp.
Principalele complicații ale intoleranței la lactoză sunt: deshidratarea, malnutriția, scăderea în greutate, anemia, sau fragilizarea oaselor sau chiar apariția osteoporozei.
Tratamentul constă în regimul igieno-dietetic
Primul pas al tratamentul este adoptarea unui regim igieno-dietetic. Se va exclude din alimentație laptele și produsele pe bază de lapte. Bebelușii care au această problemă vor fi trecuți pe lapte praf fără lactoză. Se va vor consuma cu moderație și produse precum: mezeluri, supe la plic, făină, produse de patiserie, torturi, ciocolată, margarină, maioneză. Dar, marea majoritatea a pacienților vor putea consuma totuși alimente cu lactoză, dar în cantități mici, moderat.
