Iodul este un microelement care se găseşte în cantităţi mici în organismul uman (15-20 mg la adult), rolul său esenţial fiind cel de substrat pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Specialiștii spun ca deficitul de iod este cea mai importantă cauză de retard mental care poate fi prevenit.
Hormonii tiroidieni joacă un rol esențial în dezvoltarea creierului şi a sistemului nervos înainte de naştere, apoi la nou-născut şi la copiii mici. Hormonii tiroidieni sunt foarte importanţi şi în dezvoltarea altor organe şi în procesul de creştere al copilului. Copiii cu hipotiroidism, netratat, în copilărie prezintă un deficit de creştere (nanism) şi întârzierea pubertăţii.
Beneficiile iodului asupra stării de sănătate includ sprijinirea metabolismului sănătății, menținerea nivelului de energie, susținerea sănătății părului și a pielii, sprijinirea dezvoltării fătului, asigurarea unei imunități mai puternice și prevenirea hipotiroidismului. Dar, iodul are și beneficii în tratarea bolilor fibrochistice, prevenirea cancerului.
Consecințele deficitului de iod:
Deficitul de iod este cea mai importantă cauză de retard mental care poate fi prevenit. Lipsa iodului are ca şi consecinţă scăderea capacităţii tiroidei materne şi fetale de a produce cantităţi suficiente de hormoni tiroidieni (hipotiroidism), în formele severe ducând la retard mental şi psiho-motor important la făt.
Carenţă severă de iod la adult este însoțită de creşterea numărului de cazuri de guşă, hipotiroidism, infertilitate, scăderea capacităţilor intelectuale. În ceea ce priveşte sarcina, deficitul sever de iod se asociază cu creşterea numărului de avorturi spontane, a numărului de naşteri premature şi cu nou-născuţi cu o greutate scăzută la naştere. La făt, in-utero, hipotiroidismul matern şi fetal, indus de deficitul sever de iod, are consecinţe dezastruoase asupra dezvoltării şi mielinizării sistemului nervos central responsabile de apariţia unui retard mental important până la cretinism, apariţia de tulburări psihice, tulburări motorii spastice, surditate dar și tulburări de vorbire. Deficitul sever de iod este principala cauză de retard mental care poate fi prevenită, pe glob. Datele statistice arată că la ora actuală, anual, se nasc pe glob 100.000 de copii cu cretinism.
Deficitul sever de iod în sarcină se defineşte printr-o valoare a iodului în urină de sub 50µg/L, iar în afara sarcinii sub o valoare de 20µg/L.
La copil deficitul moderat de iod poate fi responsabil de o serie de anomalii de dezvoltare psihomotorie şi intelectuale precum deficite în domeniul vederii, motricităţii, capacităţii de percepţie şi o scădere a funcţiilor intelectuale. Deficitul de iod se asociază şi cu o scădere a IQ-ului global (cu până la 13.5 puncte) şi cu apariţia unor tulburări de tip hiperactiv cu deficit de atenţie.
De ce creşte necesarul de iod în sarcină:
Iodul nu poate fi sintetizat de către organismul uman, de aceea, un aport adecvat de iod este foarte important la femeia însărcinată şi care alăptează. În sarcină, datorită unor modificări fiziologice necesarul de iod creşte. Acest lucru se datorează creşterii sintezei de hormoni tiroidieni materni (cu până la 50%) pentru a asigura cantităţi hormonale suficiente atât pentru mamă cât şi pentru făt, care preia transplacentar o parte din hormonii sintetizaţi de mamă. Acest mecanism este foarte important deoarece în primul trimestru de sarcină, până se formează tiroida fetală, transferul transplacentar de hormoni tiroidieni de la mamă, reprezintă singura sursă a fătului de hormoni tiroidieni, esenţiali pentru dezvoltarea creierului şi a sistemului său nervos. Din trimestrul doi de sarcină, odată cu intrarea în funcţie a tiroidei fetale, o parte din iod este preluat transplacentar de către făt, pentru producţia propriilor hormoni tiroidieni. Necesarul de iod în sarcină creşte şi datorită creşterii pierderilor urinare de iod secundare hiperestrogenismului din sarcină. Femeile care au un aport adecvat de iod prenatal şi în cursul sarcinii, au depozite adecvate de iod şi nu au dificultăţi de adaptare la acest necesar crescut din sarcină. Laptele matern are un conţinut crescut de iod, care poate asigura necesarul pentru sugarii alimentaţi natural.
Principalele surse de iod sunt:
Apa este o veritabilă sursă de iod. Dar și vegetalele reprezintă o sursă importantă de iod. Însă conținutul lor de iod variază în funcţie de concentraţia acestui element în sol, astfel în zonele geografice cu deficit de iod, cum este şi cea mai mare parte din România, aportul de iod prin alimentaţie este insuficient. De aceea, aici s-a introdus suplimentarea iodului în alimentaţie prin iodarea universală a sării şi prin fortifierea unor alimente cu iod precum pâinea şi uleiul.
Alimentele cele mai bogate în iod sunt peştele (ton, cod, macrou), fructele de mare şi algele marine. De asemenea, legumele din clasa cruciferelor: varza, conopida, napii şi guliile conţin în mod natural anumite substanţe (tiocianaţi), care au o acţiune competitivă cu iodul. Și oul, brânză, iaurtul, căpșunile și afinele sunt bogate în iod.
