Din cuprinsul articolului
Istoria medicinei are rădăcini puternice dezvoltate în antichitate. Medicina a continuat să evolueze de-a lungul timpului ajungând la performanțele de azi.
În țara noastră, medicina are un traseu întortochiat. Barbu Stirbei, domnitor al Țării Românești, influențat de transformările istorice prin care trecea continentul, hotărește realizarea unui sistem sanitar primar.
Construirea acestui sistem sanitar a fost posibilă doar datorită muncii de o viața a unor doctori dedicați și a unor domnitori care au înțeles necesitatea asigurării dezvoltării acestuia.
Medici vizionari au înființat de la centre de studiu până la institute care au revoluționat medicina internațională și au schimbat tot ceea ce se credea despre medicina românească.
Istoria medicinei românești. Carol Davila, primul organizator al sistemului de medicină românesc.
Carol Davila a fost un medic și famacist de origine franceză, născut în Italia, Carlo Antonio Francesco d’Avila (în franceză Charles d’Avila, care ajunge în Țara Românescă la invitația domnitorului Barbu Știrbei.
Medicul Carol Davila își realizează studiile în Germania și Franța. Facultatea de Medicina din Paris o absolva în februarie 1853.
Acesta ajunge în Țara Românească cu misiunea organizării sistemul sanitar românesc. Deși acestă sarcină trebuia să se întindă pe o perioadă de 3 ani, Davila a ales să își continue activitatea pe parcursul a trei domnii diferite: a lui Știrbei, a lui AL. I. Cuza și a lui Carol I.
În numai trei ani, Carol Davila, înființează primele școli de medicină
După ce pe 13 martie 1853 sosește în România, în 1955 inființează o școală de felceri și în 1856 o școală secundară de chirurgie, care va deveni mai apoi Școala Națională de Medicină. Acest lucru este cu atât mai remarcabil dacă amintim că Davila nici nu avea 25 de ani când a ajuns în România, după ce și-a dat doctoratul la Paris și după ce a ajutat la stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champagne și Cher.
Carol Davila continuă rapid consolidarea unui sitem medical prin crearea sistemului de învățământ farmaceutic și veterinar. Astfel, cu ajutorul farmacistului Hepites pune bazele farmaciei române.
Aceste activități sunt dublate și de cele academice, cum ar fi faptul că fondează anumite societăți și reviste de specialitate, Societate Medicala (1857), Societatea de Cruce Rosie (1876), Societatea de Stiinte Naturale (1876).
Împreună cu horticultorul austriac Urlich Hoffman fondează Grădina Botanică din București.
În 1869 reușește să înființeze Facultatea de Medicină, iar în 1874 este propus pentru înițiere în loja masonică bucureșteană „Înțelepții lui Heliopolis”.
Carol Davila, o personalitate filantropică
Davila se dedică și unor acțiuni cu scop filantropic: crearea unui azil pentru 40 de fetițe orfane și mai apoi fondarea un orfelinat pentru băieți.
Tot lui îi aparține inițiativa de a introduce consultații gratuite în spitale pentru pacienții săraci.
Istoria medicinei românești. Carol Davila, francezul cu inimă de român
Pentru a-l răsplăti pentru activitatea sa necontenită, la 4 iunie 1864 în Camera Deputaților se propune acordarea cetățeniei române pentru medicul francez. Dar cetățenia o primește numai pe 31 mai 1868 printr-un decret de lege dat de regele Carol I.
Davila este, de asemenea, creditat cu inventarea tincturei Davila, pentru tratamentul de holera, o solutie orala bazata pe opioid pentru tratamentul simptomatic al diareei.
În timpul Războiului de Independență sistemul de ambulanțe și de trenuri sanitare creat de Davila salvează sute de vieți și 13.000 de bolnavi și răniți primesc îngrijiri.
Până la moartea survenită în 24 august 1884, Davila își continuă munca cu aceeași fervoare construind un sistem medical, dar și profesional pentru elevii săi.
