Din cuprinsul articolului
Într-o epocă în care femeile erau descurajate să intre pe piața forței de muncă, aceste femei au reușit să avanseze într-o profesie care, în mod normal, era rezervată exclusiv bărbaților.
La jumătatea secolului al XIX-lea, Sophia Jex-Blake s-a luptat cu obstacolele constante în calea unei femei care încerca să obțină o diplomă în medicină, așa că a decis să înființeze o școală proprie.
Înființată în 1874, London School of Medicine for Women a fost primul și singurul loc în care o femeie a putut obține o diplomă de medicină în Marea Britanie timp de mulți ani. Între deschiderea sa și 1911, numărul femeilor medic din țară a crescut vertiginos de la două la 495. Jex-Blake a fost, de asemenea, prima femeie doctor în medicină care a practicat în Scoția. Spitalul pe care l-a înființat în Edinburgh a oferit femeilor medic și pacienților femei locuri de muncă, iar pacienților femei îngrijiri de înaltă calitate timp de 80 de ani.
În timp ce moștenirea lui Jex-Blake ca pionier în domeniul medical este bine stabilită, un aspect al biografiei sale personale este de obicei omis – partenerii săi romantici erau femei. Iar Jex-Blake a fost departe de a fi singura lesbiană notabilă din mișcarea medicală.
Pionierii care se exprimă deschis
Unii ar putea susține că sexualitatea lui Jex-Blake a fost un avantaj în rolul ei de deschizătoare de drumuri pentru drepturile femeilor. Alte femei din cadrul mișcării ar putea fi împiedicate de dorința lor de a nu călca pe urmele bărbaților. În The Excellent Doctor Blackwell: The Life of the First Woman Physician, biografa Julia Boyd scrie că prima femeie medic din Marea Britanie, Elizabeth Blackwell, „dorea ca sexul ei să se bucure de oportunități mai largi… dar nu în detrimentul bărbaților”.
Jex-Blake, pe de altă parte, nu a văzut niciun motiv pentru care femeile să nu aibă totul, și să nu aibă acum. Greu așezată, încăpățânată și irascibilă, dar binecuvântată cu un spirit ascuțit și elocvență, contemporanii ei se strâmbau adesea la franchețea ei. A scris răspunsuri la articolele care se opuneau femeilor doctor în publicațiile medicale și a intrat în dispute aprinse cu profesorii ei la întâlnirile publice.
În eseul său din antologia Women’s Work and Women’s Culture din 1869, Jex-Blake a cerut să știe: „Cine are dreptul să spună că ele [femeile] nu vor avea voie să își facă munca științifică atunci când doresc acest lucru, ci vor fi limitate doar la detaliile mecanice și la rutina obositoare a îngrijirii medicale, în timp ce bărbaților le este rezervată toată cunoașterea inteligentă a bolii și tot studiul legilor prin care sănătatea poate fi păstrată sau restabilită.”
Poate că i-a surprins pe unii cu vorbele ei, dar era greu de contestat rezultatele lui Jex-Blake. Publicitatea pe care a obținut-o s-a tradus printr-un sprijin public semnificativ pentru dreptul femeilor de a deveni medici.
Epoca victoriană a stabilit limite stricte pentru femei
Medicina a fost unul dintre primele câmpuri de luptă profesională în care femeile au ripostat împotriva normelor epocii care dictau locul potrivit al femeii. Opțiunile vocaționale ale primilor ani victorieni lăsau mult de dorit. Când venea vorba de profesii, învățământul era, în esență, singura carieră acceptabilă. Pentru femeile din clasa superioară, a munci era considerat o rușine pentru familia lor; locurile de muncă erau pentru femeile care nu aveau soți care să le asigure traiul.
Tatăl aristocrat al lui Rosalie Slaughter Morton a fost atât de scandalizat de gândul că fiica sa câștiga bani, încât abia după moartea acestuia a urmat cursurile Colegiului Medical pentru Femei din Pennsylvania în 1893. Întrucât nu i-a lăsat nicio moștenire, ea a folosit banii pe care îi economisea încă din copilărie și, în cele din urmă, a obținut diplome pentru a deveni medic și chirurg.
Familia lui Florence Nightingale a avut obiecții similare în ceea ce privește aspirațiile ei în cariera de asistentă medicală. Ori de câte ori aducea în discuție subiectul cu mama și sora ei, se pare că acestea cereau să fie înviorate cu săruri mirositoare.
Tatăl lui Jex-Blake i-a permis doar să devină meditatoare la matematică – dacă nu accepta un salariu. Chiar dacă o femeie avea o carieră înainte de căsătorie, se aștepta ca ea să renunțe la ea după ce se căsătorea.
Aceste standarde stricte ale societății au lăsat unele femei într-o dilemă specială. Ce se întâmpla dacă nu plănuiai să te căsătorești cu un bărbat? Cum puteai să te întreții financiar? Această provocare le-a determinat pe femeile cuceritoare să deschidă calea în încercarea de a dovedi că sexul lor poate urma orice profesie.
Femei din secolul al XIX-lea care au deschis calea în medicină
Doctorii din secolul al XIX-lea Emily Blackwell, Marie Zakrzewska, Lucy Sewall, Harriot Hunt, Susan Dimock, Sara Josephine Baker și Louisa Garrett Anderson preferau femeile (iar mulți dintre partenerii lor romantici erau, de asemenea, medici). Și, deși este posibil să fi existat un stigmat în jurul femeilor care muncesc, unii susțin că era mai puțin dispreț social atașat femeilor care iubeau femei.
„Astfel de relații s-au bucurat de un nivel de acceptare mai mare decât cel pe care mulți îl cunosc astăzi”, scrie istoricul Arleen Tuchman în biografia sa despre Marie Zakrzewska. Tuchman spune, în scrierile sale, Zakrzewska „a estompat cu mare încredere și ușurință granița dintre căsătoria convențională și relațiile între persoane de același sex, oferind o dovadă în plus că anxietățile care aveau să apară mai târziu în secol cu privire la lesbiene nu erau încă prezente”.
De asemenea, Tuchman consideră că preocuparea noastră modernă de a ști dacă aceste parteneriate erau sexuale, „dezvăluie mai multe despre propria noastră înțelegere a companiei și intimității decât despre cea a femeilor din trecut”.
Spitalele pentru femei răspund unei nevoi
Blackwell și Zakrzewska au fost printre primele femei din Statele Unite care au obținut un doctorat în medicină, în 1854 și, respectiv, 1856.
Împreună cu sora lui Blackwell, Elizabeth, au înființat un spital pentru femei în New York. Acesta era în continuă expansiune, niciodată suficient de mare pentru a găzdui toate femeile care doreau să fie tratate acolo. Mai târziu, au adăugat la oferta lor și un colegiu medical pentru femei.
Blackwell a cunoscut-o pe Elizabeth Cushier când aceasta a devenit studentă la colegiul ei. Cushier a început apoi să lucreze alături de Blackwell la spitalul ei.
„Nu știu ce s-ar face doctorul Emily fără ea. Se bucură absolut de prezența ei; și pare că o aștepta de o viață întreagă”, a spus un coleg despre Cushier.
Blackwell și Cushier au crescut împreună o fiică adoptată. Până când Blackwell a închis colegiul în 1899, 364 de femei obținuseră doctoratul în medicină acolo.
În 1981, spitalul lui Blackwell s-a mutat și a fuzionat cu o altă instituție. Acum este cunoscut sub numele de New York-Presbyterian Lower Manhattan Hospital.
Înființarea de colegii medicale și spitale pentru femei
La scurt timp după ce a înființat spitalul pentru femei din New York, Zakrzewska a mers în Boston pentru a repeta experimentul.
În 1862, a deschis Spitalul pentru femei și copii din New England. În același an, Julia Sprague s-a mutat în casa lui Zakrzewska și, în scurt timp, au început o relație care a durat până la moartea lui Zakrzewska, 40 de ani mai târziu.
Femeile se înghesuiau la spitalul ei, care a fost unul dintre primele din țară care a instituit protocoale de igienizare și sterilizare. Medicii de top din Boston erau îngroziți de succesul său singular în prevenirea răspândirii bolilor. Înainte ca sterilizarea să fie standard, o vizită la spital putea lăsa pacienții mai bolnavi decât înainte. Spitalul lui Zakrzewska rămâne deschis sub numele de Dimock Community Health Center.
Când Jex-Blake a vizitat spitalul din Boston, a întâlnit-o pe medicul rezident Lucy Sewall și cele două au început să planifice o viață împreună. Aceste planuri au fost întrerupte atunci când tatăl lui Jex-Blake a murit, obligând-o să se întoarcă în Marea Britanie. La fel ca Blackwell, ea a găsit în cele din urmă o dragoste durabilă cu un fost student la medicină devenit coleg medic: Margaret Todd.
New woman: femeia educată, idependentă și de carieră
Prin înființarea colegiilor medicale și a spitalelor pentru femei, aceste pioniere din secolul al XIX-lea au contribuit la deschiderea profesiei de medic pentru femei. Unul dintre cele mai mari obstacole pentru studentele la medicină din acea vreme era găsirea unui loc unde să primească pregătire practică și stagii de practică, iar apoi un loc de muncă. Cele mai multe instituții le respingeau invariabil pe femei. Aceste spitale au suplinit această nevoie.
Până la sfârșitul anilor 1800, au apărut câțiva termeni noi în limba engleză: „new woman”, pentru a descrie femeile educate, independente și de carieră, „Boston marriages”, pentru a descrie două femei profesioniste care împart o casă, și „sapphist”, pentru a descrie femeile care iubeau femeile.
Urmărind o carieră, răsturnând normele și oferind ca exemplu foile lor de parcurs personale, aceste femei s-au asigurat că și altele ca ele pot prospera atât în viața privată, cât și în cea profesională.
