Din cuprinsul articolului
La 20 de ani, Madi Foster a primit un verdict pe care puțini îl aud la această vârstă: cancer adrenal agresiv și o estimare de 15–18 luni de trăit. Cu aproape trei ani înainte, medicii îi spuseseră că simptomele ei sunt cauzate de anxietate și depresie. Tumora care îi punea viața în pericol ajunsese între timp la 15 centimetri.
Cazul tinerei din Staffordshire, Marea Britanie, readuce în discuție o problemă tot mai frecvent semnalată de specialiști: simptome fizice serioase, mai ales la femei tinere, sunt uneori minimalizate sau puse pe seama sănătății mintale, cu întârzieri grave de diagnostic.
Primele semne, puse pe seama anxietății
Madi avea 17 ani când a început să obosească neobișnuit de repede, să rămână fără aer la efort și să își piardă energia. Era activă, juca rugby la nivel de club și nu avea probleme medicale cunoscute. Mama ei, Nicola Foster, a dus-o la medicul de familie. Diagnosticul primit a fost anxietate și depresie, cu recomandarea de tratament antidepressiv.
În lunile următoare au apărut dureri de spate, transpirații abundente și episoade de stare generală alterată. Unele simptome au fost atribuite unor infecții urinare recurente, iar tahicardia a fost tratată medicamentos. Nimic nu explica însă degradarea progresivă a stării ei.
Abia în iunie 2023, când starea lui Madi s-a agravat brusc, a fost dusă cu ambulanța la spitalul din Stafford. O ecografie a schimbat complet direcția investigațiilor.
Tumora de 15 centimetri
Medicii au descoperit o masă tumorală de mari dimensiuni, care comprima splina. Biopsia efectuată ulterior la Queen Elizabeth Hospital din Birmingham a confirmat diagnosticul: carcinom adrenocortical, o formă rară de cancer care se dezvoltă în cortexul glandei suprarenale.
Potrivit Cancer Research UK, acest tip de cancer este extrem de rar, iar cauzele sale sunt în mare parte necunoscute
Pentru grupa de vârstă a lui Madi, incidența este estimată la aproximativ un caz la câteva milioane de persoane.
„Pentru ea, diagnosticul a fost aproape o ușurare. În sfârșit, totul avea o explicație”, spune mama ei.
În septembrie 2023, Madi a fost operată pentru îndepărtarea tumorii, care cântărea aproape două kilograme. La acel moment, investigațiile nu indicau metastaze.
Complicații severe și șoc septic
La câteva săptămâni după operație, abdomenul lui Madi s-a umplut cu aproximativ cinci litri de lichid. A intrat în șoc septic și insuficiență multiplă de organ. Medicii i-au resuscitat inima de trei ori într-o singură noapte. A stat două săptămâni în terapie intensivă și o lună în spital.
Din cauza stării critice, nu a putut începe chimioterapia imediat.
În februarie 2024, un control de rutină a adus o nouă veste devastatoare: cancerul revenise, cu localizări în abdomen și ficat. Prognosticul comunicat familiei a fost clar: boală în stadiu avansat, fără opțiuni curative disponibile în Marea Britanie.
Ultima șansă: intervenții în SUA
Refuzând să accepte verdictul, părinții lui Madi au căutat alternative. Prin intermediul unei comunități online de pacienți, au aflat de echipele de la National Institutes of Health (NIH) din Statele Unite, care derulează programe experimentale pentru cancere endocrine rare
Cu ajutorul donațiilor strânse printr-o campanie publică, Madi a ajuns în Maryland. În august 2024, a fost operată pentru a reduce presiunea exercitată de tumori asupra coloanei vertebrale, apoi a suferit o intervenție majoră de rezecție hepatică și excizie tumorală, urmată de radioterapie spinală.
„A fost prima dată după mult timp când ni s-a spus că se poate face ceva”, spune Nicola Foster.
„Vreau să devin medic oncolog”
Astăzi, Madi continuă tratamentul și monitorizarea în SUA. Spune că experiența prin care a trecut i-a schimbat complet planurile de viață. Își dorește să studieze medicina și să se specializeze în oncologie.
„Am văzut ce înseamnă să nu fii ascultat. Dacă pot ajuta măcar un pacient să fie diagnosticat mai devreme, tot ce am trăit va avea un sens”, spune ea.
Povestea lui Madi Foster nu este singulară. Studii publicate în ultimii ani arată că femeile tinere au un risc mai mare ca simptomele lor să fie atribuite problemelor de sănătate mintală, chiar și atunci când există cauze organice.
Pentru specialiști, cazul subliniază nevoia de evaluare completă și de prudență în etichetarea rapidă a simptomelor fizice drept „anxietate”, mai ales atunci când acestea persistă sau se agravează.
Pentru Madi, diferența dintre cele două abordări a însemnat ani pierduți și o luptă pe muchie de cuțit cu o boală extrem de rară.
