Forsythia, supranumit copacul de aur, liliacul galben sau ploaia de aur, este un arbust care înflorește primăvara devreme, fiind cunoscut și pentru efectele sale terapeutice.
Sub denumirea științifică Forsythia suspensa, acesta face parte din familia Oleaceae, genul Forsythia, care cuprinde circa 11 specii, majoritatea originare din Asia de Est, dar și din Europa de Sud-Est. Genul a fost denumit în acest fel în onoarea botanistului scoțian William Forsyth (1737-1804).
Forsythia este unul dintre cei mai populari arbuști ornamentali întâlnit foarte des în țara noastră, prin grădini și parcuri. De diferite dimensiuni și forme, pitici sau înalți, măsoară în medie 2 — 4 metri. Înflorirea este explozivă și spectaculoasă și are loc cu mult timp înaintea apariției frunzelor.
Crengile au scoarța de culoare maro închis. Frunzele căzătoare de culoare verde sunt opuse, de obicei simple, dar uneori trifoliate, cu o pereche de frunzulițe bazale. Florile colorate de un galben intens au corola formată din patru petale care se unesc la bază. Fructul este o capsulă uscată, de aproximativ 15 mm, conținând câteva semințe cu aripi. Este o plantă puțin pretențioasă, rezistentă la secetă și ger, care vegetează bine în marile orașe și suportă poluarea cu fum și gaze.
În medicina tradițională sunt folosite, de la Forsythia suspensa, în special fructele uscate (semințele), dar și frunzele, tulpina și rădăcinile. Din acestea se prepară ceai, extract, ulei esențial, esență, suc, decoct. Fructele conțin lignani (fitoestrogeni), flavonoide (rutin), triterpenoide (acid betulinic, acidul oleanolic, acid ursolic etc.), potrivit site-ului chineseherbshealing.com.
În medicina naturistă chineză este considerată una din cele 50 de ierburi fundamentale și este folosită de peste 4000 de ani în terapia cancerului. Se cultivă în nord-estul Chinei, pe fluviul Yangtze și în provincia Yunnan și în funcție de sezoanelor de cules, se împart în două soiuri — Qing Qiao (fructe Forsythia verde) și Lao / Huang Qiao (fructe uscate/ Forsythia galben). Forsythia a fost înregistrată pentru prima dată în Shennong Bencao Jing, de către Tao Hongjing care consemna utilitatea acesteia în tratarea stărilor cu temperatură și frisoane; abcese și inflamații; leziuni maligne și tumori.
Forsythia este utilizată în tratamentul bronșiolitei, amigdalitei, durerii în gât, febrei, vărsăturilor, bolilor de inimă, gonoree, dureri și inflamații, precum și în cazul unor erupții cutanate, potrivit site-ului webmd.com. Acidul oleanolic pe care îl conține ajută la protejarea inimii, induce diureza și scade tensiunea arterială.
Este mai frecvent utilizată ca plantă aromatică. Motivele pentru care se utilizează pe scară largă sunt lipsa toxicității și acțiunea blândă asupra sistemului digestiv. De asemenea planta este inclusă în formule care au devenit cunoscute pentru eficiența lor în tratarea stărilor febrile.
Frunzele sunt indicate în tratarea hipertensiunii arteriale, diaree, dureri în gât. Decoctul de flori și fructe necoapte Forsythia are efecte bactericid, acaricid și este bun în îngrijirea pielii. Spălarea feței cu acest decoct dimineața sau înainte de a merge la culcare, o dată pe zi, poate reduce în mod eficient apariția melasmei (pigmentare facială), a acneei și a ridurilor. De asemenea, decoctul poate preveni vărsăturile și proteja ficatul.
Cercetările moderne arată că Forsythia are cu un efect antimicrobian cu spectru larg și un efect anti-inflamator semnificativ, dar și un anumit efect inhibitor asupra secreției glandelor sebacee.
