Din cuprinsul articolului
Terapia cu ventuze a fost descrisă ca o practică medicală folosită de egipteni. Terapia cu ventuze este o formă alternativă de medicină și este, probabil, mai bine cunoscută ca medicina tradițională chineză. La această tehnică apelează și sportivii. După un efort prelungit, Benzema şi Neymar apelau la această tehnică medicală.
Leac băbesc la care au recurs Benzema şi Neymar. Recuperarea este 100%
Spaniolii de la AS.com au realizat un filmuleţ în care sunt oferite momente cu fotbaliştii Benzema şi Neymar şi fostul înotător Michael Phelps care apelează la acest tratament.
Şi românul Alin Firfirică, cel mai bun atlet al României în proba de aruncare a discului şi una dintre speranţele la o medalie pe care am avut-o la JO Tokyo 2020, şi-a revenit mai repede după accidentare cu ajutorul ventuzelor.
„E un rezultat decent, ținând cont de ventuzele pe care le am pe spate și cum arată spatele meu. În mare, concursul acesta a fost pentru a-mi menține titlul de campion național”, a declarat, în vară, Firfirică după participarea la o competiţie premergătoare Olimpiadei, potrivit digisport.ro.
Accidentat la braţul drept, Alin a fost supus unui tratament cu laser şi unuia tradiţional, dar destul de dureros, cu ventuze.
„Nu mai am un loc liber pe spate, am avut zeci de ventuze puse. Acum sunt mai bine, pot spune că sunt 70% refăcut. Am urmat și 10 ședințe cu laser. Mai am nevoie de două injecții pentru a fi apt 100%. Urmează o pregătire foarte grea, iar pentru a prinde un loc pe podiumul olimpic așa cum mi-am propus, am nevoie de un corp sănătos și să ajung să arunc din nou peste 67 de metri” , a povestit Firfirică.
La Olimpiadă, cea mai bună aruncare a atletului nostru a fost 61,9 metri, cu care nu a prins finala.
Terapia cu ventuze
Terapia cu ventuze se folosea cu ajutorul unor coarne goale de animale și a fost o metodă utilizată pentru a trata mușcături de șarpe și leziuni ale pielii. Se presupune că această metodă elimină toxinele din corp. Aplicarea ventuzelor de-a lungul anilor a evoluat de la utilizarea coarnelor de animale la ceașca de bambus și apoi la ceașca de sticlă, așa cum se folosește și astăzi.
Ventuzele de terapie pot fi de asemenea fabricate din materiale de lut și de silicon care pot rezista expunerii la temperaturi ridicate în timpul procesului de încălzire.
Ideea de bază care se află în spatele terapiei cu ventuze este de a plasa cupe de sticlă sau cupe de silicon pe pielea pacientului pentru a crea un vid, astfel încât sângele este atras la suprafața pielii în anumite părți ale corpului care au nevoie de vindecare.
De obicei ventuzele sunt încălzite înainte de a fi aplicate, cu ajutorul unui bețișor cu bumbac (sau alt material inflamabil), care se înmoaie în alcool, apoi se aprinde, se introduce în ventuză și se poartă în jurul pereților interiori ai ventuzei. Arderea acestuia absoarbe oxigenul din ventuză și ajută la crearea vacuumului atunci când este aplicat pe piele, favorizând și aderarea acestuia la piele. Sunt puse câteva ventuze (nu există un număr standard), iar pacientul rămâne o perioadă de timp cu ele pe spate (între 5 și 10 minute).
Pielea începe să se umfle și să se înroșească în interiorul ventuzei, ca urmare a sucțiunii exercitate de aceasta. După îndepărtarea ventuzelor, pe piele rămân semne vinete, pentru că vacuumul creat determină ruperea vaselor capilare”, se spune, printre altele, pe site-ul petrebogdan.ro, în care sunt prezentate câteva dintre beneficiile şi contraindicaţiile tratamentului cu ventuze.
