Din cuprinsul articolului
La data de 18.07.2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, legea legea carantinei și izolării, adică legea nr. 433/2020 prin care se reglementează carantina și izolarea. “Noua lege prevede unele măsuri necesare în domeniul sănătăţii publice, cu caracter temporar, în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, pentru prevenirea introducerii şi limitarea răspândirii bolilor infectocontagioase pe teritoriul naţional.” Av. Ioana Zorila, Iordăchescu & Asociații
În continuare vom prezenta cele mai importante dispoziții prevăzute în cuprinsul noii legi:
1. Legea carantinei și izolării. Definiții
Astfel, carantina persoanelor este definită ca fiind o măsură de prevenire a răspândirii bolilor infectocontagioase, constând în separarea fizică a persoanelor suspectate de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen, de alte persoane, în spații special amenajate de către autorități, la domiciliul sau la locația declarată de către persoana carantinată, stabilită prin decizie individuală motivată a DSP. Subliniem faptul că toate referirile la carantinarea bunurilor suspecte de a fi contaminate cu un înalt patogen, au fost eliminate.
Izolarea constă în separarea fizică a persoanelor afectate de o boală infectocontagioasă sau a persoanelor purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne sau simptome sugestive, la domiciliu, la locația declarată, într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată unității sanitare, în vederea monitorizării.
2. Instituirea carantinei și a izolării
Potrivit art. 7 din noua lege, carantina persoanelor se instituie pe baza informațiilor științifice oficiale și a definiției de caz, la domiciliul persoanei, la o locație declarată de aceasta sau după caz, într-un spațiu special desemnat de autorități, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui înalt patogen care:
Sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel național, european și internațional de către organismele competente în domeniu;
Au intrat în contact cu cel puțin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă.
În situația în care persoanele menționate anterior, refuză măsura carantinării la domiciliu sau la locația declarată, precum și în situația în care nu respectă măsura carantinei pe durata acesteia, deși au consimțit-o anterior, medicul sau organele de control recomandă, iar reprezentantul DSP decide carantinarea persoanei în spațiul special desemnat de autorități, dacă aceștia constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară. Decizia se emite cu celeritate în cel mult 24 de ore de la informarea făcută de către medic sau de către organele de control și se comunică de îndată persoanei interesate.
Totodată, s-a stabilit că, în scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei prin care se infirmă măsura carantinei recomandate în spațiu special desemnat de autorități, sau până la comunicarea hotărârii primei instanțe, persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locația declarată pentru carantină, după caz, spațiul special desemnat de autorități, fără încuviințarea medicului sau reprezentantului DSP.
Măsura carantinării se instituie pe durata perioadei de incubație specifice bolii infectocontagioase suspicionate, încetând la expirarea termenului specific perioadei de incubație, sau anterior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen, cu sau fără semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, fiindu-i aplicabile dispozițiile privitoare la măsura izolării.
Important de menționat este faptul că, potrivit ar. 8 din Legea nr. 433/2020, izolarea poate fi dispusă pe durată limitată, în mod nediscriminatoriu și proporțional cu situația de fapt care o determină, măsura având ca scop prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase periculoase pentru siguranța persoanei și sănătatea publică.
De asemenea, s-a stabilit că izolarea se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestui acord – situație în care medicul sau organele de control informează DSP care confirmă sau infirmă măsura izolării instituită sau recomandată în unitatea sanitară sau o altă locație atașată acesteia – într-o unitate sanitară, sau după caz într-o locație alternativă atașată unității sanitare stabilite, pentru cel mult 48 de ore, în scopul efectuării examinărilor clinice, paraclinice și a evaluărilor biologice. La expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor efectuate, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locație alternativă atașată unității sanitare ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locația declarată de aceasta.
Dacă persoanele refuză măsura izolării, medicul sau după caz organele de control, informează DSP, care în termen de 24 de ore va emite o decizie care confirmă sau infirmă măsura, fiind comunicată persoanei în cauză. Măsura izolării încetează la data confirmării persoanei ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice și paraclinice sau a recomandărilor medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există.
3. Cazul persoanelor minore
Legea carantinei și izolării în cazul minorilor. În situația în care persoana supusă măsurii este minoră, izolarea se instituie după caz la domiciliul aparținătorului ori la locația declarată de către acesta. Aparținătorul minorului este supus măsurii carantinării în situația în care măsura izolării nu i se aplică.
În ceea ce privește luarea măsurii carantinării sau a izolării față de o persoană în a cărui ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicție, o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela, ori o persoană care din cauza vârstei, bolii sau altei cauze, din orice motiv rămâne fără supraveghere și îngrijire, conform art. 9 din legea 433/2020, părintele ocrotitorul legal, personalul medical sau reprezentantul DSP, anunță serviciul public de asistență socială în vederea monitorizării acestora ș dacă se impune, luarea măsurilor de ocrotire temporară. Aceste măsuri se dispun doar pe durata în care persoanele amintite rămân fără supraveghere și îngrijire, neavând ca efect suspendarea de drept a exercițiului drepturilor părintești sau a drepturilor ocrotitorilor legali.
4. Măsurile luate de autoritățile centrale
De asemenea, s-a decis potrivit art. 11 al prezentei legi, că în situațiile în care există un risc iminent, epidemiologic și biloogic ridicat, seful DSU sau persoana desemnată de aceasta, dispune prin ordin măsurile privind carantinarea în privința persoanelor care sosesc în România. Aceleași situații de risc fiind prevăzute și de art. 12 în privința dispunerii carantinei zonale. Măsurile menționate, trebuie validate într-un termen de maximum 48 de ore de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență.
Subliniem faptul că, potrivit art. 13 din lege, Institutul Național de Sănătate Publică are obligația de a comunica zilnic numărul cazurilor noi, numărul cazurilor retestate și numărul total de teste pentru cazurile noi și cazurile retestate, raportate separat, la nivel național și județean, inclusiv după criteriul domiciliului persoanei testate. Pe de altă parte, ordinele șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sau ale persoanei desemnate de aceasta, se aplică de îndată de către autoritățile competente și se publică pe site-urile oficiale ale MAI, DSU și IGSU, iar autoritățile publice centrale și locale asigură informarea public a cetățenilor din zonele supuse carantinei, prin campanii de informare.
5. Cum poate fi contestată legea carantinei și izolării
Un alt aspect important de noua lege, este posibilitatea persoanelor de a contesta măsurile de carantină și izolare. Astfel, toate actele administrative cu caracter normativ privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor din prezenta lege, pot fi atacate de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, la instanța competentă, atât pentru motive de de nelegalitate cât și de temeinicie, într-un termen de 5 zile de la publicarea actului administrativ în Monitorul Oficial al României sau de la data luării la cunoștință a conținutului actului în cazul nepublicării acestuia.
De asemenea, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act emis potrivit dispozițiilor prezentei legi, pe toată durata instituirii acesteia, poate introduce acțiune la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are reședința, ori la judecătoria în a cărei circumscripție este situată unitatea sanitară în care este carantinată/izolată, solicitănd revizuirea măsurii sau încetarea acesteia.
6. Detașarea personalului medical
Nu în ultimul rând, în raport de aspectele privind detașarea personalului medical, noua lege prevede că, în situația existenței unui deficit în acest sens constatat de către DSP sau de către Inspectoratul județean pentru situații de urgență, pe durata instituirii măsurii în domeniul sănătății publice, în situații de risc epidemiologic și biologic, personalul medical, paramedical și auxiliar specializat din sistemul public, poate fi detașat cu acordul persoanei detașate, iar în lipsa acestuia, în condițiile prezentei legi, pe o durată de cel mult 30 de zile, prin ordin al ministrului sănătății, al șefului DSU sau al persoanei desemnate de către acesta, sau al conducătorului instituției angajatoare. Pe întreaga durată a detașării se asigură persoanei detașate pe lângă salariul plătit de unitatea angajatoare, plata indemnizației de detașare în cuantum de 50% din salariul de de încadrare, diurna zilnică de 2% din salariul de încadrare, precum și cazarea și transportul în localitatea unde se dispune detașarea.
În final, o altă prevedere este aceea că pentru acoperirea deficitului de personal medical din sistemul sanitar, pe durata stării de risc epidemiologic și biologic, este permisă angajarea temporară, fără concurs a personalului medical, în unitățile sanitare deficitare.
