Din cuprinsul articolului
Bruce Greyson, printre cercetătorii de pionierat în investigarea experiențelor în apropierea morții, descrie efectele profunde și de lungă durată pe care astfel de întâlniri le pot avea pentru oamenii care le trăiesc.
La scurt timp după ce a absolvit facultatea de medicină în 1973, psihiatrul Bruce Greyson acoperea o tură în secția de urgență a Universității din Virginia. În timp ce mânca cină, a fost informat despre un pacient care a luat supradoză și, în grabă, și-a vărsat niște sos de spaghete pe cravată.
„Am încercat fără succes să-mi șterg pata de pe cravată și apoi am ascuns-o pur și simplu prin nasturii halatului meu alb de laborator, astfel încât să nu fie vizibilă”, își amintește Greyson.
Când eforturile lui de a readuce la viață pacienta au fost la fel de nereușite, aceasta a fost transferată la Terapie Intensivă, în pragul morții. Greyson a dat vestea colegului de cameră al pacientului în sala de așteptare, în timp ce își scotea haina în căldura înăbușitoare a verii, dezvăluind pata.
Când a vizitat secția de terapie intensivă a doua zi dimineața, pacientul era treaz, dar amețit.
„Și-a amintit cine eram cu o seară înainte”, a povestit el. Surprins și sceptic, el a observat că ea era inconștientă și că nu era posibil. „Eram un stagiar nou-nouț, încercând să acționez profesional, dar am fost uluit și confuz de ceea ce a spus ea”, explică Greyson. „Mi-a văzut confuzia și apoi mi-a spus detalii despre conversația mea cu colega ei de cameră, inclusiv despre pata de pe cravata mea.”
Fiind o persoană care a fost crescută într-o „gospodărie științifică fără credințe spirituale sau religioase reale”, acest eveniment l-a zguduit atât de tare pe Greyson încât a schimbat complet cursul a ceea ce el credea că va fi o carieră medicală relativ simplă. Doi ani mai târziu, colegul său, psihiatru Raymond Moody, a inventat în cele din urmă un termen pentru ceea ce a observat în acea noapte, o experiență în apropierea morții, sau NDE, în cartea sa Viața după viață.
La scurt timp după aceea, destui alți oameni de știință, doctori și academicieni au început să contacteze Greyson și Moody despre NDE, încât au susținut o conferință la Universitatea Virginia, unde Greyson este în prezent profesor emerit de psihiatrie și științe neurocomportamentale. De acolo, s-a născut Asociația Internațională pentru Studii Aproape de Moarte și a fost stabilită fundația pentru viitorul studiu al NDE – inclusiv singura revistă științifică revizuită de colegi pe această temă.
În cei 40 de ani de când The Journal of Near-Death Studies a început să se publice trimestrial, Greyson și colegii săi, nu numai că au legitimat conceptul de NDE, ci au descoperit o cantitate tot mai mare de dovezi pentru viața după moarte.
Ce trebuie ă știm despre experiențele în apropierea morții
O NDE apare atunci când cineva se apropie de moarte, „cum ar fi prin oprirea inimii”, explică Greyson, autor recent al cărții After.
În trecut, medicii credeau că, dacă inima unei persoane se oprește mai mult de 20 de minute, aceasta era considerată moartă, dar odată cu progresele în eforturile de resuscitare, unii oameni pot reveni la viață la câteva ore după ce au fost considerați morți.
În aceste cazuri, între 15 și 20% dintre pacienți se confruntă cu o NDE, sau 5% din populația generală, ceea ce o face o experiență relativ comună, care nu se limitează la religie sau cultură.
În timpul unei NDE, oamenii raportează un „sentiment intens de pace și bunăstare, un sentiment de încetinire sau oprire a timpului în timp ce gândurile sunt mai rapide și mai clare ca niciodată”, detaliază Greyson.
Există un sentiment de a părăsi corpul și de a urmări eforturile de a-l reînvia, de a le revizui viețile în detaliu, de a întâlni persoane dragi decedate sau de ființe spirituale și „ajunge în sfârșit la o graniță sau un punct de neîntoarcere, cu decizia de a se întoarce la viață.”
În calitate de psihiatru, trăsătura mai convingătoare a NDE nu este experiența în sine, ci „efectele profunde și de lungă durată asupra atitudinilor, credințelor, valorilor și comportamentului experimentatorilor”. Oamenii care le au încetează să se mai teamă de moarte și pleacă cu „convingerea fermă că conștiința continuă dincolo de moarte”, potrivit Mel Magasine.
Indivizii care supraviețuiesc unor astfel de apeluri apropiate devin, în mod similar, mai grijulii, mai plini de compasiune și mai puțin materialiști, potrivit lui Greyson.
