Din cuprinsul articolului
Pierderea bruscă și totală a vederii la un singur ochi, fără durere și fără roșeață, este adesea primul semn al unei ocluzii de arteră retiniană – echivalentul unui accident vascular cerebral, produs la nivelul ochiului.
Dr. Gabriel Nistor, medic specialist oftalmolog cu supraspecializare în retină, de la Clinica Optissima din București, avertizează că această urgență este ignorată tocmai pentru că nu doare, iar pacienții pierd fereastra terapeutică de câteva ore în care încă se mai poate interveni.
Un studiu Mayo Clinic publicat în jurnalul Mayo Clinic Proceedings a arătat că 5,3% dintre pacienții diagnosticați cu ocluzie de arteră centrală a retinei au făcut AVC ischemic simptomatic în cele 15 zile dinaintea sau după eveniment, iar imagistica RMN detectează leziuni cerebrale silențioase la aproximativ 30% dintre bolnavi.
„Echivalentul direct al unui AVC, dar localizat la nivelul ochiului”
Artera centrală a retinei aduce sânge proaspăt și oxigen către retină – țesutul nervos care transformă lumina în imagine. Când acest vas se blochează, celulele retinei rămân fără oxigen și încep să moară în intervale scurte de timp. Dr. Gabriel Nistor descrie astfel mecanismul, pentru doctorulzilei.ro:
„Ocluzia de arteră retiniană reprezintă un blocaj pe vasul principal care aduce sânge proaspăt și oxigen către retină. Este echivalentul direct al unui Accident Vascular Cerebral (AVC) sau al unui infarct, dar localizat strict la nivelul ochiului. Fără oxigen, celulele nervoase ale retinei încep să moară extrem de rapid.”
Medicul subliniază că retina este unul dintre cele mai sensibile țesuturi ale corpului la lipsa de oxigen:
„Țesutul retinian este unul dintre cele mai sensibile țesuturi din întregul corp la lipsa de oxigen. Studiile arată că daunele devin ireversibile în doar câteva zeci de minute sau ore, de regulă sub 2-4 ore de la blocarea completă a fluxului sangvin. Din acest motiv, este considerată o urgență oftalmologică și medicală absolută, contracronometru”, a atras atenția dr. Gabriel Nistor.
Datele publicate în revista Stroke: Vascular and Interventional Neurology a Asociației Americane a Inimii confirmă observația medicului român: deteriorarea celulelor ganglionare retiniene devine ireversibilă în aproximativ 12-15 minute în modelele experimentale complete, iar în condiții clinice leziunile ajung grave în circa 4 ore de la blocarea fluxului.
Cât de frecventă este afecțiunea și pe cine lovește cel mai des
Ocluzia de arteră centrală a retinei (OACR) este o boală rară, dar cu efecte devastatoare. La nivel global, incidența se situează între 1 și 2 cazuri la 100.000 de persoane pe an, conform datelor comparative din Statele Unite, Coreea de Sud și Japonia.
Riscul crește abrupt odată cu vârsta: sub 60 de ani diagnosticul este rar, dar ajunge la circa 10 cazuri la 100.000 de persoane după 80 de ani. Bărbații sunt afectați cam de 1,5 ori mai des decât femeile, iar vârsta medie la prezentare este 70-76 de ani. O analiză retrospectivă pe 15 ani, realizată la Universitatea din Tübingen și publicată în Frontiers in Neurology, a arătat un maxim clar al cazurilor iarna, paralel cu sezonul vârf al AVC-urilor, probabil legat de temperaturi scăzute și de concentrațiile mari de poluanți.
De unde pleacă cheagul care blochează ochiul
Dr. Gabriel Nistor explică pentru doctorulzilei.ro de unde pleacă, cel mai adesea, cheagul care produce infarctul ocular:
„De cele mai multe ori, blocajul este cauzat de un embol – o bucățică de colesterol, grăsime sau cheag de sânge – care pleacă din altă parte a corpului și se blochează în vasele înguste ale ochiului.”
Printre factorii majori de risc, medicul oftalmolog enumeră:
- plăcile de aterom de pe arterele carotide, la nivelul gâtului;
- afecțiunile valvelor inimii și aritmiile cardiace;
- hipertensiunea arterială și nivelul crescut de colesterol;
- diabetul zaharat și fumatul;
- arterita temporală sau arterita cu celule gigante – o inflamație severă a vaselor de sânge, întâlnită mai ales la persoanele peste 60-70 de ani.
Observațiile clinice ale medicului român sunt confirmate de un studiu danez pe scară mare, publicat în Graefe’s Archive for Clinical and Experimental Ophthalmology. Acesta a analizat 5.312 pacienți cu ocluzie de arteră retiniană și peste 26.000 de controale și a identificat drept factori de risc independenți: diabetul, hipertensiunea arterială, boala cardiacă ischemică, boala arterială periferică, AVC-ul în antecedente, boala renală, cataracta și glaucomul, cu odds ratio între 1,33 și 4.
„Ca și cum cineva ar fi tras o cortină opacă”. Cum recunoști infarctul ochiului
Dr. Gabriel Nistor avertizează că tocmai absența durerii și a semnelor vizibile face ca ocluzia arterială să fie adesea ignorată de pacienți:
„Ocluzia arterială nu doare absolut deloc și ochiul nu își modifică aspectul exterior, nu se înroșește. Singurul simptom, dar cel mai sever, este pierderea bruscă, profundă și totală a vederii la un singur ochi, ca și cum cineva ar fi stins lumina brusc sau ar fi tras o cortină opacă”, a detaliat medicul oftalmolog.
Medicul atrage atenția și asupra unui semn de alarmă pe care mulți pacienți îl trec cu vederea – episoadele scurte de pierdere a vederii la un ochi, urmate de revenire spontană:
„Uneori, acest eveniment major este precedat, în zilele anterioare, de episoade scurte, de câteva minute, în care pacientul își pierde vederea la un ochi, dar aceasta revine la normal. Fenomenul poartă numele de amaurosis fugax.”
Episodul de amaurosis fugax reprezintă un atac ischemic tranzitoriu al ochiului, echivalentul unui AIT cerebral, și impune investigații urgente – nu așteptare.
OACR și ORAR: două forme, două prognostice diferite
Dr. Gabriel Nistor descrie cele două forme principale ale afecțiunii:
„Ocluzia de arteră centrală a retinei – OACR – apare atunci când trunchiul principal este blocat. Vederea se pierde aproape în totalitate, pacientul abia mai putând distinge lumina de întuneric. În ocluzia de ram arterial retinian – ORAR – se blochează doar o ramificație a arterei. În acest caz, se pierde brusc doar o anumită zonă din câmpul vizual (jumătatea de sus sau de jos), iar șansele de a păstra o vedere funcțională sunt mai mari.”
Aproximativ 95% dintre cazurile OACR sunt non-arteritice (cauzate de un cheag), restul fiind produse prin inflamația vaselor în cadrul arteritei cu celule gigante.
„Un semnal de alarmă uriaș”. De ce cheagul din ochi anunță AVC-ul cerebral
Mesajul central al dr. Gabriel Nistor este că ocluzia arterei retiniene trebuie tratată ca o urgență care depășește cu mult problema vederii:
„Aceasta este o urgență extremă. Prezentarea la camera de gardă oftalmologică trebuie făcută imediat, în minute-ore. Mai mult, prezența unui cheag în artera ochiului este un semnal de alarmă uriaș că pacientul este la un risc iminent de a suferi un Accident Vascular Cerebral care îi poate pune viața în pericol”, avertizează medicul oftalmolog de la Clinica Optissima.
Avertismentul este în deplin acord cu poziția oficială a Asociației Americane a Inimii, care încadrează din 2021 ocluzia de arteră retiniană ca pe o formă de AVC ischemic. Motivul este de ordin anatomic: vasele ochiului și ale creierului au surse comune – arterele carotide și inima – iar un embol care a ajuns în ochi poate foarte bine să se oprească data viitoare în creier.
O meta-analiză publicată în 2025 în revista Scientific Reports, care a reunit datele a 101.952 de pacienți din 46 de studii, a confirmat o incidență cumulată a bolii cerebrovasculare ischemice de 13,6% la pacienții cu ocluzie de arteră retiniană și de 14,4% la cei cu formă centrală. Riscul a fost cu 59% mai mare în cazul OACR față de ocluziile de ram, probabil pentru că forma centrală trădează o boală sistemică mai severă.
Studii cu RMN cerebral efectuat imediat după diagnosticul de OACR au găsit semne de ischemie cerebrală acută la 24-33% dintre pacienții evaluați în prima săptămână, multe dintre ele complet asimptomatice. Așadar, chiar și atunci când pacientul „doar” nu mai vede cu un ochi, creierul poate avea deja leziuni.
„Pata roșie vișinie”. Cum se pune diagnosticul
Dr. Gabriel Nistor explică modul în care medicul oftalmolog stabilește rapid diagnosticul:
„Medicul oftalmolog pune diagnosticul rapid prin examinarea fundului de ochi: retina lipsită de oxigen devine palidă, albicioasă, iar în centru maculei apare o pată roșie specifică, «pata roșie vișinie». Investigațiile oftalmologice – OCT, angiofluorografie – vor confirma diagnosticul, dar atenția se va muta urgent către investigațiile sistemice: ecografia arterelor carotide (Doppler), ecocardiografie și analize de sânge de urgență, în colaborare strânsă cu medicul neurolog și cardiolog.”
Pata roșie vișinie apare la aproximativ 90% dintre pacienți, conform literaturii de specialitate. La persoanele peste 50 de ani, protocolul adaugă analize de sânge pentru VSH și proteina C reactivă, pentru a exclude arterita cu celule gigante – o cauză care impune tratament imediat cu corticosteroizi pentru salvarea celuilalt ochi.
Cât de puțini pacienți ajung la timp la spital arată un studiu din Elveția, publicat în Frontiers in Neurology: doar 25,6% dintre pacienții cu OACR ajung la spital în primele 4 ore de la debut, iar doar 55,4% dintre persoanele chestionate ar merge la camera de gardă dacă ar pierde brusc vederea la un ochi – comparativ cu 89,9% în cazul unui AVC clasic.
Ce se poate face în primele ore
Opțiunile terapeutice sunt puține și depind exclusiv de timpul scurs de la debut, atrage atenția dr. Gabriel Nistor:
„Spre deosebire de alte afecțiuni, aici opțiunile sunt foarte limitate și depind exclusiv de cât de repede ajunge pacientul la medic. Tratamentele de urgență încearcă dislocarea cheagului și împingerea lui într-o ramură mai mică pentru a salva măcar o parte din retină.”
Printre manevrele folosite de urgență, medicul enumeră:
- masaj ocular ferm, aplicat de medic;
- administrarea de medicamente (picături și pastile) pentru scăderea bruscă a tensiunii din interiorul ochiului;
- puncția camerei anterioare – extragerea unei cantități mici de lichid din ochi pentru a scădea presiunea și a favoriza reluarea fluxului sangvin;
- oxigenoterapia hiperbară, acolo unde este disponibilă rapid.
Tromboliza intravenoasă – tratamentul standard în AVC-ul cerebral – rămâne controversată în cazul ochiului. Cel mai amplu trial clinic de fază 3 de până acum, studiul internațional TenCRAOS, publicat în februarie 2026 în The New England Journal of Medicine, a inclus 78 de pacienți din 6 țări și a comparat tenecteplaza administrată intravenos în primele 4,5 ore cu aspirina orală 300 mg. La 30 de zile, 20% dintre pacienții tratați cu tenecteplază și 24% dintre cei cu aspirină au recuperat vederea, diferența nefiind statistic semnificativă. În plus, în grupul cu tenecteplază s-a înregistrat o hemoragie intracraniană fatală. Autorii au concluzionat că tromboliza intravenoasă nu aduce beneficiu și se asociază cu probleme serioase de siguranță.
O meta-analiză complementară, publicată în 2026 în Graefe’s Archive for Clinical and Experimental Ophthalmology, care a reunit 10 studii și 579 de pacienți, a găsit totuși o recuperare vizuală mai bună la pacienții la care tromboliza a fost inițiată sub 4,5 ore de la debut, fără o creștere a efectelor adverse majore. Datele susțin, așadar, o fereastră terapeutică foarte îngustă, dar cu rezultate încă incerte.
„Pacientul trebuie să știe adevărul medical cu multă claritate”
Dr. Gabriel Nistor preferă sinceritatea în fața pacientului, chiar și atunci când adevărul este greu de acceptat:
„Pacientul trebuie să știe adevărul medical cu multă claritate: în cazul formei centrale (OACR), prognosticul vizual este extrem de slab, iar recuperarea vederii este foarte rară. Deoarece țesutul nervos a stat prea mult timp fără oxigen, leziunile sunt ireversibile.”
Datele din literatura internațională confirmă observația medicului oftalmolog: aproximativ 95% dintre pacienții cu OACR rămân cu pierdere permanentă a vederii la ochiul afectat, conform datelor sintetizate în protocoalele Academiei Americane de Oftalmologie. Recuperarea spontană se produce în sub 30% din cazuri, și atunci de cele mai multe ori parțială.
Medicul oftalmolog de la Clinica Optissima punctează însă că, odată diagnosticul pus, miza reală se schimbă:
„De cele mai multe ori, efortul medical comun – oftalmolog, neurolog, cardiolog – nu mai este doar pentru a salva vederea ochiului afectat, ci pentru a proteja viața pacientului, a preveni un AVC cerebral și a salva celălalt ochi.”
Prevenție: ce poate face fiecare, mai ales după 50 de ani
Măsurile de prevenție coincid cu cele pentru AVC și infarct miocardic: controlul tensiunii arteriale, al colesterolului și al diabetului; renunțarea la fumat; tratarea fibrilației atriale cu anticoagulante atunci când este indicat; depistarea stenozelor carotidiene prin ecografie Doppler la persoanele cu factori de risc cardiovascular cumulați. Persoanele care au avut episoade de amaurosis fugax trebuie evaluate neurologic și cardiologic în primele 24-48 de ore, pentru că aceste episoade pot preceda atât o ocluzie retiniană, cât și un AVC cerebral.
Regula simplă de reținut, subliniată repetat de dr. Gabriel Nistor: dacă vederea la un ochi se stinge brusc, fără durere, chiar și pentru câteva minute – nu se așteaptă, nu se pun picături, nu se caută pe Google. Se merge direct la camera de gardă oftalmologică sau la o unitate de AVC. Țesutul nervos moare în ore, iar fiecare minut contează.
