Sari la conținut

Medic psihiatru, despre Diana Șoșoacă, „doamna de fier a României”: Comportament agresiv și violent, folosit ca joc subtil al auto-victimizării, pentru a lăsa impresia puterii

Medic psihiatru, despre Diana Șoșoacă, „doamna de fier a României”: Comportament agresiv și violent, folosit ca joc subtil al auto-victimizării, pentru a lăsa impresia puterii.

La sfârșitul săptămânii trecute, senatoarea Diana Șoșoacă, împreună cu soțul său, au fost implicați într-un scandal cu jurnaliști de la Rai Uno. Soțul senatoarei, Dumitru-Silvestru Șoșoacă, a fost pus sub control judiciar pentru ultraj, după ce ar fi lovit un polițist chemat să detensioneze un conflict între senatoare și o echipă de televiziune.

Diana Șoșoacă: Sunt doamna de fier a României

Scandalul a avut loc vineri seara, când Dumitru-Silvestru Șoșoacă ar fi reclamat că la sediul cabinetului de avocatură al Dianei Șoșoacă s-a prezentat o echipă a unei televiziuni străine, iar pe fondul întrebărilor adresate, cu privire la realizarea interviului, s-a declanșat un conflict.

După ce a fost acuzat că a lovit un poliţist, soțul senatoarei a fost pus sub control judiciar. Diana Șoșoacă susține că „totul este un complot!” și dezvăluie numele celor pe care îi bănuiește că ar fi pus la cale totul.

„Sunt doamna de fier a României! În spatele acestui dosar am aflat, pe surse, că se află ministrul Apărării Naţionale, domnul Raed Arafat, domnul Klaus Iohannis, domnul Ciucă, domnul Bode şi acum încerc să aflu dacă şi ministrul Justiției domnul Predoiu este implicat în acest lucru, împreună cu serviciile secrete cu SIE, în principal”, a declarat Diana Șoșoacă, potrivit  Antena 3.

Medic psihiatru: Cât timp o mai tolerează Parlamentul României pe Diana Iovanovici Șoșoacă?

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a explicat într-o postare pe pagina sa de Facebook faptul că deși respectă cu sfințenie prima regulă care se aplică în psihiatrie, potrivit căreia „nu e etic să diagnostichezi persoane cu care n-ai o relație medic-pacient, și care nu și-au dat consimțământul pentru asta”, se ghidează în acest context după a doua lege din acest domeniu.

Și anume că „ești obligat” să pui un diagnostic „când e vorba de capacitatea psihică, discernământul sau riscul de violență, pericolul pe care îl pune persoana cu pricina asupra unei alte persoane”.

„Cât timp o mai tolerează Parlamentul României pe Diana Iovanovici Șoșoacă, dar mai ales tulburările ei de comportament și pericolul pe care îl reprezintă?

Două reguli se aplică în psihiatrie: una care spune că nu e etic să diagnostichezi persoane cu care n-ai o relație medic-pacient, și care nu și-au dat consimțământul pentru asta.

Dar alta care spune că ești obligat să o faci, cu titlu de opinie profesională, când e vorba de capacitatea psihică, discernământul sau riscul de violență, pericolul pe care îl pune persoana cu pricina asupra unei alte persoane.

Cu atât mai mult dacă e vorba de o persoană publică, o persoană aleasă într-o demnitate publică, sau un reprezentant al statului român. Și cu atât mai mult cu cât, repetitiv deja, persoana cu pricina a agresat alte persoane.

Absolut anonimă până la cele mai recente alegeri parlamentare, Diana Șoșoacă a ajuns notorie (nu neapărat faimoasă) pentru histrionismele ei.

Care histrionisme n-au luat niciodată tenta pe care, spre exemplu, o puteau realiza Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar sau Adrian Păunescu, Miron Cozma.

Diana Șoșoacă a luat cu totul alt drum, susținută de un veritabil alai, că vorbim de jurnaliști, că vorbim de oameni de rând, că vorbim de o rețea de propagandă.

Inevitabil acest drum s-a terminat într-o vânzoleală oarecare. Fie că a fost vorba de personalul de pază de la spitalul Nasta. Fie că a fost vorba de personalul sanitar de la Ruginești. Fie că a fost vorba, mai nou, de o echipă de jurnaliști Rai Uno veniți să-i ia interviu, este evident că parlamentarul Șoșoacă încalcă grav minime standarde ale comportamentului unui adult, darămite ale unui reprezentant ales al României în fața lumii.

Detaliile incidentului de ieri ar trebui să găsească mass-media de două ori solidară. O dată pentru că un jurnalist a fost agresat de un parlamentar. Și a doua oară pentru că, din genul acesta de știre, o subspecie a presei va face audiență, de-o manieră profund canibală.

România este oricum o țară unde, periodic, drepturile jurnaliștilor sunt încălcate, presa de investigație stă pe-o lamă de cuțit pentru că prea puțini îi apără.

Toți comentacii și trolli înjură și amenință pe cine se nimerește, dar uită că dacă intră la ananghie tot de presă se roagă să le spună și lor ”povestea”, doar doar o rezolva ceva. Mass-media a fost folosită drept hârtie igienică de aproape fiecare generație de politicieni, dar care când au avut presă, au fost pe val, dar când n-au mai avut presă, n-a mai știut nimeni de ei, iar cariera lor a fost rapid terminată.

Produsul de presă ”Șoșoacă” face bani, vinde publicitate și atrage audiență

Este genul de putere pe care presa îl poate manifesta. De ce nu a funcționat, până acum, această putere în cazul senatoarei Șoșoacă? Nu poate fi decât un singur răspuns, cu două sub-componente:

1. Produsul de presă ”Șoșoacă” face bani, vinde publicitate și atrage audiență. Este o exploatare la două capete, câștigă toată lumea. Dar asta compromite moral presa, și pune sever la îndoială nu libertatea ei, cât responsabilitatea cu care își manifestă această libertate.

2. Produsul de presă ”Șoșoacă” investește bani, ergo cumpără spațiu de emisie, drept urmare – din nou – presa are ceva de câștigat, fie asta cu compromitarea ei morală.

Mai sunt poate dintre aceia care spun că s-o marginalizezi pe Șoșoacă ar însemna să-i dai o aură de martir, și să-i radicalizezi și mai mult baza de susținere. Aiurea. Problema nu e cu nucleul dur dimprejurul ei, care este mult mai mic decât pare. Problema este cu inflamația cronică pe care o produce, cu atât mai mult cu cât din zona unor altfel moderați vor fi unii s-o aplaude, punctual, că a luat ”atitudine” când alții au tăcut. Și pentru asta au să-i ierte păcatele, că doar așa face românul: ”a (introdu aici acțiunea sau infracțiunea penală), dar a și făcut”.

Atâta vreme cât instituția cardinală a statului român care este Parlamentul permite comportamente precum ale Dianei Iovanovici Șoșoacă, și nu inițiază procedurile pentru ridicarea mandatului ei, Parlamentul României este complice, nu victimă.

Medic psihiatru: Comportament agresiv și violent, folosit ca joc subtil al auto-victimizării, pentru a lăsa impresia puterii

Șoșoacă a abuzat, nu o singură dată, de privilegiile ei de parlamentar. Ce s-a întâmplat ieri putea fi prevenit dacă avocata Șoșoacă ar fi fost o simplă persoană privată, și nu un demnitar al statului român. Simplu spus, a făcut România de rușine o dată în plus, iar asta se răsfrânge asupra tuturor, fie că sunt simpatizanți ai ei, ori ba.

Psihopatologia dânsei nu e de natură să-i afecteze nici discernământul, nici înțelegerea contextului în care se petrece comportamentul său agresiv și violent. Dimpotrivă, înțelege dar îl preferă, îl utilizează drept joc subtil al auto-victimizării și, cel mai important, pentru a lăsa impresia puterii. Pe care putere, de fapt, n-o are decât cât timp poate demonstra că ”nimeni nu-i poate face nimic”. Cam la fel cum un huligan în curtea școlii bate alți copii că-i ta-su milițian, sau securist, sau lucrează la Județeană. Acesta e nivelul.

Cred că, lăsat nesancționat, incidentul acesta nu este decât un preambul al următorului, în care gradul de violență interpersonală nu se va mai reduce la niște îmbrânceli și injurii. Este una dintre abilitățile democrației de-a garanta mai mult decât drepturi și libertăți individuale, cât să protejeze cetățeanul de violența celui de lângă el, respectiv pericolul pe care îl reprezintă”, a scris Gabriel Diaconu pe pagina sa de Facebook.

 

Informațiile prezentate în acest website au caracter informativ și nu înlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor. Orice decizie privind sănătatea dumneavoastră trebuie luată doar în urma consultării medicului.

Doctorul zilei whatsapp channel