Medici fără frontiere: “O singură formă de asistență medicală funcționează, cea în care banii nu circulă”

Medici fără frontiere: “O singură formă de asistență medicală funcționează, cea în care banii nu circulă”
Medici fără frontiere: “O singură formă de asistență medicală funcționează, cea în care banii nu circulă”

Iulian Sîrbu este asistent medical, dar în primul rând un profesionist cu mult suflet. A lucrat cu multă dăruire în spitalele din România, dar a acceptat și misiuni alături de Medici Fără Frontiere care l-au transformat ca om. În bine. Mai jos regăsiți un interviu acordat de Iulian.

Spuneți-mi, cum este să fii ales, cât de greu sau de complicat este să lucrați pentru Medici Fără Frontiere?

Pentru a lucra pentru organizația Medici Fără Frontiere / Médecins sans frontières trebuie să poți profesa ca medic, asistent medical, farmacist în țara ta și să ai minimum 2 ani de experiență. Bineînțeles, cunoașterea limbilor străine, cum ar fi engleza și/sau franceza la un nivel mediu este necesară și disponibilitatea de a pleca în misiuni în țări aflate în conflict, afectate de dezastre naturale, epidemii sau unde sistemul de sănătate și condițiile de trăi sunt diferite de cele de acasă. Cel mai important este să-ți dorești, totul este mai ușor după ce ai făcut primul pas.

Ce v-a determinat să plecați în misiuni ca asistent medical?

Am văzut că organizația Médecins sans frontières (MSF) are un set solid de valori – cum ar fi independența, etică medicală și o filosofie sănătoasă – gen „nu vrem să salvăm toată omenirea, dar este de datoria noastră să intervenim atunci când semenii noștri au nevoie de asistență medicală și umanitară” și am hotărât să mă alături lor pentru a participa la efortul acesta comun de a reduce mortalitatea și morbiditatea acolo unde nevoile sunt acute și ajutorul se lasă așteptat.

Din tot ceea ce ati trăit acolo, ce v-a marcat mai mult? Ne puteți relata o poveste care v-a marcat în mod deosebit?

În Sudanul de Sud, fiind asistent medical comunitar, mă deplasăm des în afara spitalului nostru pentru a acorda asistență medicală celor care nu puteau ajunge la spital, preluăm cazurile acute și formăm echipe de lucrători sanitari comunitari (community health workers) care identificau și tratau cazurile de malarie simplă, malnutriție și diaree acută. Într-una de aceste călătorii – cu barca, pentru că era sezonul ploios – mi-a fost adus un nou născut cu spina bifidă. Era primul astfel de caz pe care-l vedeam, m-am consultat cu coordonatorul medical și mi-a spus că pentru moment să iau datele de contact ale mamei, urmând să luăm noi legătura cu ea în momentul în care găseam o soluție. Pentru astfel de cazuri nu exista niciun spital în Sudanul de Sud, așa că l-am înscris pe o listă de așteptare pentru a fi operat în Uganda. Chiar în ultima mea călătorie cu barca, înainte de a mă reîntoarce acasă, am mers să caut mama și copilul, i-am găsit și i-am adus la spitalul MSF. De acolo au plecat cu avionul spre Uganda, toate cheltuielile fiind suportate de MSF. Nu mică mi-a fost bucuria când, după câteva luni, am aflat de la cel care m-a înlocuit că băiatul a fost operat și s-a întors în satul lui natal. 

Ați accepta să mai plecați? Ce i-ați sfătui pe cei plecați, de ce să accepte?

Nu exclud o nouă misiune alături de MSF, însă pentru moment vreau să mă dedic vieții de familie.

Dincolo de contactul cu un alt sistem de sănătate, cu alți colegi medici, asistenți și farmaciști de la care ai ce să înveți, o misiune alături de MSF poste însemna un punct de cotitură în viața ta, vei vedea lucrurile cu totul altfel apoi, vei aprecia educația și șansele de care ai avut parte aici și vei putea dărui din cunoștințele tale și poate vei fi omul potrivit la momentul potrivit pentru un alt semen de-al tău.

Care sunt principalele obligații ale unui asistent medical în aceste misiuni. Diferă mult de ceea ce ați făcut în România?

Dacă în România un asistent poate intra într-o rutină – poate mai puțin cei care lucrează la UPU sau pe ambulanță, cu MSF fiecare zi este diferită. Sarcinile unui asistent medical coordonator sunt multiple și diverse, cum ar fi managementul farmaciei spitalului, formarea cadrelor medicale medii – asistenții medicali, moașele – uneori și medicii – în ceea ce privește controlul și prevenirea transmiterii infecțiilor, managementul spitalului – să te asiguri că toate echipamentele biomedicale funcționează, că procesul de sterilizare este conform. De asemenea, trebuie sa te asiguri că există suficiente fise de consultație în cabinetele medicilor, că pacienții și aparținătorii au primit mâncare și au așternuturi curate de pat, să te asiguri că regulile de igienă sunt respectate în bucătărie și în sala de preparare a laptelui pentru copiii malnutriți etc.

V-a schimbat în vreun fel aceste misiuni. Dacă da, sub ce formă? Ce ați învățat din ele?

Da, bineînțeles. Cred că cel mai mare merit al MSF și al situațiilor în care am fost pus este că acum mă cunosc mult mai bine pe mine însumi, știu ce pot face bine, rapid și sigur din punct de vedere profesional și unde ar trebui să cer ajutorul. Am învățat să colaborez mai bine cu medicii și să-i privesc ca pe membrii echipei aflate în slujba pacientului, nu ca pe superiorii asistentului medical, așa cum greșit învățasem în țară.  Și poate cel mai important lucru este că mi-am dat seama că o singura formă de asistență medicală funcționează ireproșabil – cea în care banii nu circula intre pacient și medic (sau orice alt cadru medical). Asistența medicală oferită de MSF este întotdeauna gratuită, nu se face niciun fel de discriminare iar calitatea actului medical este cea mai înaltă în condițiile date.

26 distribuiri
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook
powered by Binbox