Din cuprinsul articolului
Boala renală cronică afectează peste 35 de milioane de americani, iar în majoritatea cazurilor trece neobservată ani întregi. Rinichii filtrează sângele, elimină toxinele, reglează tensiunea arterială, echilibrează electroliții și activează vitamina D, necesară pentru sănătatea oaselor. Însă, atunci când încep să cedeze, organismul trimite semnale discrete, adesea confundate cu oboseala, stresul sau alimentația dezechilibrată.
„Simptomele leziunilor renale sunt de obicei foarte subtile și, până când le observi, deja s-a produs un rău grav”, explică Jeremy Allen, D.O., medic de familie certificat. „Este posibil să pierzi până la 90% din funcția renală fără a avea simptome evidente.”
Potrivit specialiștilor, controlul tensiunii arteriale și al glicemiei este esențial, deoarece hipertensiunea arterială și diabetul sunt responsabile pentru două treimi din cazurile de insuficiență renală. „Hipertensiunea și diabetul sunt principalii vinovați”, subliniază Jonathon Shaffer, M.D., internist. Tot el recomandă efectuarea anuală a analizelor de sânge și identificarea medicamentelor cu potențial nefrotoxic, precum unele antiinflamatoare nesteroidiene, antibiotice sau tratamente cu litiu și iod.
Totuși, dacă organismul transmite semnale înainte de controlul anual, este important să nu le ignorăm. Mai jos sunt semnele timpurii pe care medicii le consideră relevante pentru depistarea precoce.
1. Umflare persistentă și creștere rapidă în greutate
Unul dintre primele semne ale disfuncției renale este retenția de lichide. Rinichii sănătoși elimină apa în exces, însă atunci când funcția lor încetinește, lichidul se acumulează în țesuturi. „Dacă rinichii încetinesc sau nu funcționează bine, atunci lichidul poate fi reținut”, explică Mateo Ledezma, M.D., nefrolog la Kaiser Permanente. Rezultatul este apariția edemelor la nivelul gleznelor, picioarelor, mâinilor sau feței.
2. Scăderea frecvenței urinării
Retenția de lichide înseamnă și producție redusă de urină. Dacă bei aceeași cantitate de apă ca de obicei, dar urinezi mai rar sau în cantități mai mici, acesta poate fi un indiciu că rinichii nu filtrează eficient. Schimbarea apare treptat și tinde să fie ignorată, de aceea medicii recomandă monitorizarea propriilor obiceiuri urinare.
3. Oboseală cronică și slăbiciune
Rinichii joacă un rol important în producția de hemoglobină, proteina care transportă oxigenul în sânge. Când funcția renală scade, nivelul hemoglobinei se reduce, ducând la anemie. „O parte a funcției rinichilor este de a ajuta la reglarea nivelului de hemoglobină”, explică Ledezma. Organismul primește mai puțin oxigen, ceea ce produce o stare persistentă de oboseală, slăbiciune fizică și dificultate în desfășurarea activităților zilnice.
4. Greață, vărsături și lipsa poftei de mâncare
Acumularea de toxine în sânge afectează întregul organism, inclusiv tractul digestiv. Persoanele cu probleme renale pot experimenta greață, gust metalic, vărsături sau pierderea treptată a apetitului. Aceste simptome se manifestă atunci când toxinele pe care rinichii nu le mai filtrează ajung în circulație și perturbă funcțiile digestive.
5. „Ceață mentală” și dificultăți de concentrare
Intoxicația cu deșeuri metabolice poate afecta funcția neurocognitivă. Mulți pacienți relatează episoade de uitare, confuzie, scăderea atenției sau senzația generală de „ceață mentală”. Deși aceste simptome pot fi asociate cu stresul sau oboseala, ele pot semnala un dezechilibru metabolic generat de afectarea renală.
6. Tensiune arterială ridicată
Rinichii au un rol esențial în reglarea tensiunii arteriale prin gestionarea nivelului de sare și apă din corp, dar și prin producerea de hormoni implicați în vasodilatație. Odată ce rinichii sunt deteriorați, tensiunea arterială tinde să crească, iar valorile ridicate accelerează, la rândul lor, deteriorarea renală. Este un cerc vicios periculos. „Odată ce rinichii sunt afectați, nu mai pot regla eficient tensiunea arterială”, explică Shaffer.
7. Palpitații, bătăi neregulate ale inimii
Problemele renale pot duce la acumularea de potasiu în sânge, un mineral esențial pentru funcția cardiacă. Nivelurile prea mari perturbă ritmul inimii. „Dacă leziunea renală provoacă o acumulare de potasiu, s-ar putea să observi un ritm cardiac anormal”, avertizează Jeremy Allen. Palpitațiile, senzația de „fluturare” a inimii sau bătăile neregulate necesită evaluare medicală rapidă.
Boala renală este considerată „boala tăcută” tocmai pentru că semnele apar târziu. De aceea, medicii recomandă evaluarea oricărei modificări persistente, chiar dacă pare minoră. „Majoritatea cancerelor rectale se vor prezenta cu sângerări intermitente”, spunea un alt specialist într-un context diferit; același principiu se aplică rinichilor: simptomele nu sunt constante, dar recurența lor trebuie luată în serios.
În final, monitorizarea regulată a tensiunii arteriale, controlul glicemiei, evitarea antiinflamatoarelor fără recomandare medicală și menținerea unei hidratări adecvate pot reduce semnificativ riscul de afectare renală.
„Nu vreau ca pacienții să intre în panică”, spune Ledezma. „Vreau doar să fie atenți la schimbări. Este în regulă să te înșeli și să mergi la medic doar pentru a fi liniștit. Dar este crucial să nu ignori semnalele subtile ale corpului.”
