Din cuprinsul articolului
Daniel Balaș, fost preot, le-a transmis un mesaj dur tinerilor și le transmite că își vor da seama cât înseamnă părinții pentru ei abia atunci când nu îi vor mai avea.
În mesajul devenit viral, fostul preot vorbește despre copiii nemulțumiți care au ajuns să își urască părinții pentru că nu le-au oferit mai multe lucruri materiale.
„Gândeşte-te doar atât. Maică-ta ţi-a dat oportunitatea să vezi lumina zilei, să iubeşti, să te bucuri, să trăieşti. Iartă-i doar pentru nopţile pe care nu le-au dormit când tu plângeai şi nu puteai să le spui ce ai, ce te doare, ce-ţi lipseşte. Iartă-i pentru clipele în care au crezut că mori când te înecai, când n-au ştiut ce să-ţi facă din cauza plânsului tău de la colici.
Iartă-l pe taică-tu că până la 16 ani a tras să-ţi aducă o mâncărică pe masă. Poate nici el n-a avut de la tatăl lui nimic, dar s-a chinuit. N-a plâns, n-a venit la tine la pat să-ţi zică: Fiule, n-am ce să-ţi aduc! Te duci tu la muncă, ai 10 ani. A luat traista în băţ şi s-a dus să-ţi aducă de mâncare. Maică-ta la fel. Ţi-a preparat-o, ţi-a pus masa. Fii recunoscător pentru toate astea.
Nu mai găseşti un bărbat care să spună: Da, mă, mie mi-a plăcut să mă chinui. Bărbatul de astăzi sunt ca urmare a faptului că ai mei m-au lăsat să mă descurc de unul singur. Toţi au aceeaşi poveste de viaţă, că au dormit pe stradă, că au plâns…Ce voiaţi să vă dea părinţii? V-au dat educaţie, v-au dat dragoste, grijă, atenţie.
Ei ce-au primit de la părinţii lor?
Coceni de porumb după ceafă. N-au primit nimic şi nu s-au mai văitat cât vă văitaţi voi.
Acum aveţi maşină la scară şi vă e lene să vă duceţi până la primul market.
Bunicii noştri se urcau în căruţă şi se duceau la 10-15 km după câteva bidoane de apă şi nu se mai văitau. Mamaia a trecut prin două războaie mondiale şi nu se mai văita. La 80 şi ceva de ani îşi lua săpăliga şi se ducea prin curte. Lasă, mamă, că ne-a dat Dumnezeu pământ. Să-l săpăm! Cu leprele astea puturoase de azi nu ai nicio treabă.
Îi rogi să se ducă la muncă şi ei nu vor. Că nu mi-a dat tata… Ce voiai să-ţi dea? Direct maşină, casă. După aia îi scoţi ochii că nu ţi-a dat şi elicopter. Că nu pot să mai conduc maşina, că mi-e lene, e şi hidramată…
Hai, mă, să ne revenim şi să fim recunoscători pentru tot ce am primit de la părinţi.
Pentru educaţie, pentru grijă, pentru timp, pentru dragoste, pentru iertare. Că le-am făcut atâtea şi ne-au iertat de atâtea ori. Eu nu înţeleg ce vreţi să primiţi de la părinţi: elicoptere, avioane, case, împărăţii, pământuri? Nu luaţi nimic cu voi.
Toţi plecăm cu mâinile goale din această lume. Important e să plecăm cu ele curate.
Nici ei n-au avut oportunitatea să primească nimic de la părinţii lor. Doar bătaie, mulţi dintre ei.
Am prieteni care se plâng că au rate. Dar cine v-a pus să vă faceţi ratele alea? Ai bani, îţi iei. N-ai bani, nu-ţi iei. Ei făceau figuri că nu au nu ştiu ce Dacie cum apăruse atunci? Nu. Acum aveţi două-trei maşini şi sunteţi supăraţi că nu aveţi încă trei-patru supercaruri”, a transmis fostul preot Daniel Balaş pe reţelele de socializare.
Dragostea şi recunoştinţa sunt cele mai importante
„Să ne dăm puţin cu reveneală, că dragostea şi recunoştinţa sunt cele mai importante. Îţi dai seama cât au însemnat părinţii pentru tine atunci când nu îi mai ai”
„Nemulţumitului i se cam ia darul şi cred că în scurt timp o să ni se ia darul libertăţii. Şi cred că ăsta e cel mai mare dar. O să ni se ia darul prieteniei. Degeaba ai tu vile cu piscină dacă nu ai doi-trei prieteni să-i suni.
O să ni se ia darul trăirii sau al traiului normal. S-ar putea să revenim la un trai în care ne uităm că nu avem ce pune pe masă. Aşa au fost mulţi dintre străbunicii noştri. Sau mâncau acelaşi fel de mâncare trei-patru zile. Acum ziceţi că aţi mâncat aceeaşi mâncare şi acum o săptămână. Se uită după reţete sofisticate. Mămăliga cu untură şi cu tochitură nu mai merge, e scârboasă.
Să ne dăm puţin cu reveneală, că dragostea şi recunoştinţa sunt cele mai importante. Doamne, mi-ai dat nişte părinţi, aşa cum au fost ei, aşa cum m-au crescut ei, alţii n-au avut oportunitatea să crească într-o familie, au crescut pe la casele de copii, prin gări, abandonaţi. Îţi dai seama cât au însemnat părinţii pentru tine atunci când nu îi mai ai.
Părinţii şi bunicii noştri au muncit şi la câmp, şi colo, şi colo, n-au zis nu nicăieri. De-asta am ajuns noi s-o ducem bine. Şi o ducem prea bine. Avem oportunitatea să plecăm prin ţări străine, avem atâtea oportunităţi şi tot nu ne e bine. Până într-o zi în care Dumnezeu o să zică nemulţumitului i se ia darul. Dumnezeu vrea recunoştinţă, atât. Mai departe, are El grijă de toate”, a mai spus el.
