Din cuprinsul articolului
Microcalcificările mamare sunt depuneri foarte mici de săruri de calciu în țesutul sânului. De obicei nu dor și nu se simt la palpare, iar multe sunt legate de modificări benigne.
Totuși, unele tipare pot fi semnale timpurii ale unei leziuni pre-canceroase sau ale unui cancer aflat la început, motiv pentru care apariția lor la mamografie declanșează, uneori, investigații suplimentare și chiar biopsie, potrivit UCLA.
De ce apar microcalcificările și de ce sunt „vizibile” doar la mamografie
Calciul se poate depune în sân din motive diverse, inclusiv după inflamații, chisturi, modificări fibrochistice sau procese legate de vârstă. Problema practică este că aceste puncte fine nu se văd bine la ecografie și, de cele mai multe ori, nu pot fi detectate clinic. Mamografia rămâne investigația-cheie pentru identificarea și caracterizarea lor.
Nu microcalcificarea „în sine” sperie, ci tiparul
Radiologii nu se uită doar la faptul că există microcalcificări, ci la un set de caracteristici standardizate în ghidurile de imagistică mamară, folosite și în Europa, inclusiv în România. În practică, contează cel mai mult două lucruri
1) Forma
Există calcificări cu aspect mai degrabă liniștitor și calcificări cu aspect suspect. În categoria suspectă intră descrieri precum amorfe, grosier-heterogene, fin pleomorfe și fin liniare sau fin liniare ramificate, ultimele fiind considerate printre cele mai îngrijorătoare pe mamografie.
2) Distribuția
Contează dacă sunt izolate sau grupate, dacă formează un „cluster”, dacă urmăresc un traseu ductal ori sunt răspândite difuz. Combinația dintre formă și distribuție ajută la estimarea riscului și la decizia de următor pas, de la simplă supraveghere până la biopsie.
Ce tipuri „ridică suspiciunea” în articolul italian folosit ca sursă
În materialul publicat în Italia despre microcalcificări mamare, sunt menționate ca fiind mai îngrijorătoare trei tipare descrise imagistic
-
calcificări fine, liniare și ramificate, care pot reproduce forma ductelor
-
calcificări cu aspect granular, neregulate, comparate cu „granule de zahăr”
-
calcificări foarte fine, pulverulente, uneori grupate în clustere
Tot acolo se subliniază că, atunci când microcalcificările sunt deja cunoscute, contează dacă își cresc numărul sau se extind, iar pentru clarificare pot fi necesare incidențe mamografice suplimentare și, dacă rămân dubii, biopsie ghidată imagistic.
Biopsia când apare în discuție și de ce e importantă
Mamografia poate indica un grad de suspiciune, dar nu pune diagnosticul de certitudine. Dacă aspectul este suficient de suspect, medicul poate recomanda biopsie, frecvent biopsie stereotactică ghidată mamografic, tocmai pentru că microcalcificările sunt vizibile cel mai bine la mamografie. Rezultatul histopatologic decide dacă e vorba despre o leziune benignă, o leziune preinvazivă sau cancer.
Un detaliu care merită spus clar, ca să nu transforme un rezultat de mamografie într-o sperietură inutilă. O proporție importantă dintre biopsiile făcute pentru microcalcificări arată, în final, leziuni benigne, deci „alarmă falsă”.
Dacă apare un diagnostic oncologic, ce urmează de obicei
Când biopsia confirmă o leziune malignă detectată prin microcalcificări, tratamentul depinde de extindere și de tipul leziunii. În multe situații se poate face chirurgie conservatoare, iar când aria este foarte întinsă pot fi necesare intervenții mai ample, urmate de reconstrucție, după caz. Ideea centrală este alta. Detectarea timpurie, înainte ca boala să devină invazivă, schimbă radical prognosticul.
Când merită să ceri rapid o a doua opinie
Mergi cu rezultatul la un medic senolog sau la un radiolog specializat în imagistica sânului dacă în concluzie apar termeni de tip „suspect” sau recomandare explicită de investigații suplimentare ori biopsie. Dacă există recomandare de control la 6 luni sau 12 luni, întreabă ce anume se urmărește și de ce intervalul este acela.