Din cuprinsul articolului
Minuni făcute de Sfânta Parascheva. „Cancer cu leziuni la creier și comă profundă 3 luni, dar tumora s-a evaporat. Era ceva nemaivăzut de medici”. Mărturii impresionante ale credincioșilor.
Oamenii nu doar cer ajutor de la Sfânta Parascheva; cei mai mulți dintre ei vin cu mulțumiri și cu împărtășiri publice despre minunile pe care Ocrotitoarea Moldovei le-a făcut pentru ei.
Iar poveștile care circulă în rândul creștinilor despre minunile Sfintei Parascheva nu sunt puține. Multe dintre ele au ajuns și la urechile părintelui Alexandru Lungu, de la Parohia Așezământul de bătrâni Sfântul Apostol Andrei Fălticeni, care a ales să le facă publice, în mediul online, pe pagina de Facebook.
Sunt mărturii care nu pot să nu te emoționeze. Citiți cu răbdare.
Cancer cu leziuni la creier. Comă profundă 3 luni, dar tumora s-a evaporat din creier. Era ceva nemaivăzut de medici
„Vă așez minunea pe care am citit-o astăzi de câteva zeci de ori și mi-a răscolit fiecare camera a inimii .
Dragul meu, părinte Alexandru. Nu aveți cum să mă țineți minte . Am fost la dumneavoastră în Pandemie . Era luna aprilie , atunci când bisericile fusese închise. V-am povestit necazul meu și dumneavoastră mi-ati citit câteva rugăciuni, m-ați îmbărbătat și ați spus că într-o zi o sa vă scriu ca totul a revenit la normal. Acea zi a sosit .
După câteva săptămâni de la discuția noastră eu am intrat în comă profundă timp de 3 luni de zile, într-un spital din străinătate. Boala mea era mult prea agresivă, iar puterile mele insuficente .
Cu doar câteva zile înainte de a intra in comă , am ajuns la Iași la Cuvioasa Parascheva. Era pustiu, lumea încă se temea de covid, rândurile de altădată de la Cuvioasa Parascheva erau acum doar o amintire frumoasa. Aproape simțeai ca vine sfârșitul lumii. Doamne, ce amintiri.
Am simțit căldura care provine din Trupul ăla mortificat, blamat
Îmi aduc aminte că am ajuns la baldachin și un părinte ștergea permanent sticla , iar noi eram sfătuiți să nu sărutăm vesmantul Sfintei. Bineînțeles că nu m-am conformat și am așezat capul acolo preț de câteva secunde.
Da , am simțit căldura care provine din Trupul ala mortificat, blamat, transformat mai ales în zilele de prăznuire a Sfintei într-un soi de știre proastă, de glume care nu fac altceva decât să demonstreze fără echivoc faptul că sfinții suferă de două ori , odata în viață și încă odată după moarte. Și cum am așezat eu capul acolo, am spus doar atât: orice s-ar întâmpla, rămâi lângă mine până la final.
La câteva zile am intrat în comă, asta după ce deja plecasem spre clinica unde trebuia sa urmez tratamentul. Cancer cu leziuni la creier, inoperabil, practic tratamentul îți garanta o moarte lentă, o prelungire a agoniei.
După ce am căzut în comă singurul lucru pe care mi-l amintesc este un vis în care mi-a apărut o tânără îmbrăcată în veșmânt de maică. A venit lângă mine , mi-a zâmbit și apoi si-a așezat mâna peste capul meu. O căldură m-a învăluit și apoi am deschis ochii în spital. Doctorii au dorit în câteva rânduri să mă deconecteze de la aparate, însă am avut niște părinți încăpățanați care au făcut tot ce au putut sa amâne deznodământul. Le mulțumesc infinit pentru asta.
A urmat numeroase controale, C-turi, tomografe, practic tumora se evaporase din creier. Era ceva nemaivăzut de respectivii medici. Practic cineva a venit și a aspirat pur și simplu tot ce crescuse acolo peste noapte. Eu știu cine a fost.
Putini vor crede povestea mea . Probabil dacă o sa decideți să o postați, cel mai probabil veți fi acuzat de minciuna, basme. Eu cred că Sfânta Parascheva este un prieten apropiat de Dumnezeu. Pentru mine a însemnat și înseamnă a doua Mamă. Va mulțumesc părinte, rugăciunea bisericii pentru cei bolnavi chiar contează. Vă îmbrățișez!”
Minuni făcute de Sfânta Parascheva: „Maria a rămas însărcinată, deși avea cancer uterin”
„Sărutmâna, Părinte! Îmi îngădui să scriu aici o povestire ce mă leagă de Sfânta Paraschiva. În 2003, pe 11 iunie, eu și alte 7 femei eram internate la Spitalul Cuza Vodă din Iași, urmând ca a doua zi să fim operate. Una dintre femei, o tânără de doar 28 de ani pe numele ei Maria, era în stare ceva mai gravă, dar era foarte optimistă, cu zâmbetul pe buze și cu multă credință și încredere că se va face bine.
La niciuna dintre noi nu avea cine să vină dintre membrii familiei, ori dintre prieteni, pentru că toate eram venite de prin alte orașe, sau sate.
Mai spre după-amiază a intrat în salon o bătrânică de la țară. Era măicuța Mariei. Venise să fie alături de fiica ei. A stat ce a stat cu noi toate de vorbă până mai spre seară, dar orele de vizită se terminau și trebuia să plece. La un moment dat ne zice: Fetelor, eu mă duc la Cuvioasa Paraschiva ca să mă rog pentru voi. Dacă vreți, faceți câte-un pomelnic și dați câte un bănuț pentru lumânare. Că eu o să mă rog pentru voi acolo toată noaptea ca să vă ajute Bunul Dumnezeu și Cuvioasa să treceți cu bine de ziua de mâine.”
La inimă ne-a uns mămăica! Așa am făcut. A plecat din salon, cu pomelnicele noastre și…o liniște și o stare de bine s-a așternut peste noi. Ziua următoare a trecut cu bine pentru noi toate, am ieșit cu bine din operații și, când am fost duse din ATI la saloane, eu m-am nimerit cu Maria.
Mama ei a stat acolo, în Iași, toate acele zile și s-a rugat la Mitropolie. În ziua când a venit să ne vadă am aflat că o chema Paraschiva. Am ținut legătura cu Maria o vreme și am aflat că e bine, că a rămas și însărcinată, de unde, cancer uterin având, nu prea erau șanse să aibă copii!
Toate eram diagnosticate cu cancer uterin, dar toate cele opt din salon ne-am vindecat. Știu pentru că o vreme am ținut legătura unele cu altele.
Rugăciunile măicuței Paraschiva la Cuvioasa al cărui nume sfânt îl purta, a făcut minuni pentru noi! Doamne ajută tuturor! ”
„Ce frumoasă este Sfânta Parascheva, mami!”
„Acum doi ani, mi-am dorit enorm să ajung la racla ei, dar locuim la 500 de kilometri de Iași și nu era ușor. Simțeam că mă va ajuta să mi se facă fetița bine, căci suferă de o boală gravă autoimună. Am ajuns acolo, dar timpul ne presa și soțul era foarte grăbit.
Mi-am zis atunci: eu nu pot să o rog pe Sfânta să mă ajute fără a-i aduce în dar măcar o floare. Vizavi de catedrală, pe alee, era un pavilion cu flori. În graba aceea de a ajunge mai repede la raclă, soțul și copiii au plecat în față, iar eu am rămas să aleg un buchet din floarea-soarelui și spice de grâu.
Am luat buchetul, iar când am ridicat privirea, în fața mea zâmbea o domnișoară foarte frumoasă, cu părul șaten, cu un zâmbet atât de cald și niște ochi mari în care m-am pierdut… M-a rugat șoptit s-o ajut cu 2 lei să își ia un covrig. I-am dat 10, iar ea s-a uitat mirată, de parcă îi întinsesem o avere. Îmi vedeam familia în zare și, parcă, mă și supăra faptul că mă reține din drum. Dar mi-a zâmbit și mi-a mulțumit cu atâta gingășie, încât nu părea din lumea asta.
În capul meu, nu înțelegeam cum acea tânără atât de plăcută, bine îmbrăcată, avea nevoie de acei bănuți. Am plecat, dar gândul îmi era la ea, așa că am întors capul s-o mai văd o dată. Parcă în același gând cu mine s-a oprit și ea, mi-a zâmbit iarăși și a dispărut printre oameni.
În catedrală, oamenii stăteau cuminți la rând, se închinau și își spuneau rugăciunile în șoaptă. În acea liniște, s-a auzit un strigăt: „Ce frumoasă este, mami!”. Era fetița mea, care se uita la o icoană imensă a Sfintei Parascheva. Am înlemnit, era ea, avea aceiași ochi mari și plini de dragoste, aceleași trăsături delicate, același zâmbet!
La închinare, mâinile Cuvioasei erau calde, iar părintele care avea grijă de bunul mers al lucrurilor i-a dăruit o floare fetiței mele din aranjamentele de pe raclă.
Multă bucurie și pace sufletească ne-a adus această vizită! Copila mea e mai bine, cu ajutorul lui Dumnezeu, iar eu, când îmi aduc aminte de acel chip luminos, retrăiesc aceeași emoție de nedescris și aceeași pace interioară pe care am simțit-o tot drumul până acasă.
Slăvit este Dumnezeu întru Sfinții săi!
Aș putea să scriu o carte cu minunile trăite de familia noastră, despre cum boala ajunge să fie o binecuvântare; până și soțul meu, care era un ateu convins, a ajuns de ceva ani să nu lipsească de la Sfânta Liturghie.
De la un bărbat care ducea o viață de noapte, a ajuns să stea zece zile la poarta încuiată a Mănăstirii de la Eghina, în timpul pandemiei, și să citească zilnic Acatistul Sfântului Nectarie cu lacrimi. Boala fetiței noastre ne-a întors la Dumnezeu. El a salvat-o de la moarte atunci când credeam ca nu mai are șanse la viață!
Așa se face că, la cei 6 anișori ai săi, o iubește enorm de mult pe Maica Domnului, se împărtășeste săptămânal și cunoaște rugăciuni de la Îngerașul pana la Psalmul 142. Și toate acestea cu atâta drag și fără nicio presiune! Ar fi multe de povestit, încât le pierd șirul, dar scriu acestea nu spre laudă deșartă, ci spre întărirea celor care nu mai au nădejde – așa cum nu am avut nici eu!”
