Din cuprinsul articolului
Simțul mirosului este deosebit de important în viața de zi cu zi, iar 80% din simțul gustului este legat de simțul mirosului. Prin urmare, majoritatea pacienților care se plâng de pierderea sau reducerea gustului suferă de fapt de pierderea mirosului. Limba este un organ care simte gustul și poate simți sărat, dulce, acru, amar și umami. Restul aromei provine din miros. De exemplu, diferența de gust dintre măr și pere, sau dintre ciocolată și caramel, este determinată în primul rând de miros.
Pierderea mirosului nu are mereu o legătură cu virusul ucigaș, COVID-19
11 motive pentru care simțul mirosului a dispărut:
1. Impactul coronavirusului. Medicii sugerează că virusul poate afecta simțul mirosului în două moduri. Prima este deteriorarea căilor olfactive responsabile de transmiterea impulsului de a percepe mirosul. Al doilea este impactul agentului patogen asupra centrilor care formează simțul mirosului în creier.
2. Infecții. Virușii patogeni, bacteriile și ciupercile, atunci când intră în contact cu membrana mucoasă a nasului, pot provoca umflarea și inflamarea atât a căilor nazale în sine, cât și a sinusurilor prin care trece aerul la inhalare. Cu un nas care curge sever, este imposibil să distingem chiar și cel mai puternic miros.
3. Rinite și sinuzite cronice. În bolile cronice care provoacă umflarea și inflamarea mucoasei nazale (rinită) și a sinusurilor (sinuzită), se întâmplă exact același lucru ca și în cazul unui nas care curge infecțios: fie receptorii au un contact mai mic cu mirosurile din cauza stării membranelor mucoase, sau fluxul în esență prin nas nu trece aer. Ca urmare, o persoană își pierde simțul mirosului.
4. Alergii respiratorii. Umflarea mucoasei nazale și inflamația pot fi cauzate de alergii respiratorii. De exemplu, persoanele cu alergii sezoniere la polen (febra fânului) se confruntă adesea cu disconfort, mâncărime, congestie nazală și mucus nazal excesiv în timpul perioadei de erupție. Drept urmare, ei nu pot distinge mirosul și nu pot transmite semnalul dorit către creier.
5. Leziuni ale nasului. O altă cauză a hiposmiei și anosmiei poate fi traumatismele mecanice ale membranelor mucoase și receptorilor olfactivi sau o fractură a oaselor nazale. Ambele tipuri de leziuni provoacă inflamație și umflături.
6. Polipi nazali. Polipii sunt formațiuni benigne din cavitatea nazală care se pot forma din cauza inflamației cronice, alergiilor și bolilor ereditare. Acestea pot irita membrana mucoasă, precum și pot perturba circulația aerului în căile nazale sau le pot bloca complet, potrivit Actualno.
7. Leziuni ale craniului și boli ale creierului. Pierderea mirosului sau amorțeală poate fi o consecință a unei leziuni cerebrale traumatice. Dacă fibrele nervoase sunt deteriorate sau „punctul de primire” din creier nu funcționează corect, percepția mirosurilor poate fi foarte distorsionată sau complet indisponibilă unei persoane.
8. Fumatul. Substanțele conținute în fumul de tutun, inclusiv nicotina, afectează negativ mucoasa nazală. Îl deteriorează și, de asemenea, reduc sensibilitatea receptorilor și a terminațiilor nervoase responsabile de recunoașterea mirosurilor.
9. Utilizarea anumitor medicamente. Medicamentele pot provoca, de asemenea, anosmie sau hiposmie. De exemplu, spray-urile vasoconstrictoare dau acest efect dacă sunt utilizate incorect, depășind perioada permisă de tratament sau dozare.
10. Boli genetice rare pot duce la pierderea mirosului. De exemplu, anosmia și hiposmia congenitale sunt observate în sindromul Kallmann.
11. Îmbătrânirea. Modificări de vârstă – singura cauză a pierderii mirosului care poate fi numită naturală. Pe măsură ce îmbătrânim, mucoasa nazală, terminațiile nervoase și receptorii responsabili de percepția mirosului se atrofiază și își pierd capacitatea de a-și îndeplini funcțiile.
