Din cuprinsul articolului
Pentru mulți pacienți oncologici, vestea că sunt în remisiune marchează sfârșitul unei perioade grele. Totuși, pentru o parte dintre ei, boala revine la ani sau chiar decenii după tratament, aparent fără avertisment.
Cercetările din ultimii ani conturează tot mai clar o explicație biologică pentru aceste recidive tardive și, pentru prima dată, deschid calea către terapii care vizează direct cauza.
Oamenii de știință vorbesc despre celulele tumorale latente, un mic grup de celule care supraviețuiesc tratamentului inițial, migrează în alte zone ale corpului și rămân inactive perioade lungi de timp. Când condițiile se schimbă, ele se pot „trezi” și pot declanșa din nou boala.
O amenințare invizibilă, ani la rând
Datele clinice arată că până la o treime dintre persoanele tratate cu succes pentru cancer de sân se confruntă, la un moment dat, cu o recidivă. Fenomenul nu este limitat la acest tip de cancer. Dovezi similare există pentru cancerul de prostată, plămân, colon și alte forme.
Celulele latente, numite și celule tumorale diseminate, se desprind devreme din tumora inițială, uneori înainte ca boala să fie diagnosticată. Ele ajung în locuri precum măduva osoasă sau ganglionii limfatici și intră într-o stare de repaus profund. Nu se divid, nu formează tumori și, tocmai de aceea, scapă atât chimioterapiei, care vizează celulele cu diviziune rapidă, cât și sistemului imunitar.
De ce nu au fost luate în serios mult timp
Ideea că celule canceroase pot rămâne „adormite” a fost formulată încă din anii ’30, însă decenii la rând a fost privită cu scepticism. Mulți specialiști au preferat explicația mai simplă că recidivele sunt, de fapt, cancere noi, fără legătură cu boala inițială.
Abia în ultimele două decenii, odată cu apariția unor tehnici capabile să identifice celule extrem de rare, ipoteza a început să fie confirmată experimental. Cercetători de la centre precum Fred Hutchinson Cancer Center sau Dana-Farber Cancer Institute au demonstrat că aceste celule există, persistă și pot declanșa metastaze mult timp după tratament.
Ce le ține „adormite” și ce le trezește
Starea de latență nu este pasivă. Celulele își modifică activitatea genetică și metabolică pentru a supraviețui cu resurse minime. Ele folosesc mecanisme precum autofagia, un proces de reciclare internă care le permite să reziste în medii ostile. În același timp, comunică permanent cu țesuturile din jur și cu sistemul imunitar.
Cercetările sugerează că dormanța este menținută atâta timp cât există un echilibru fragil între celulele canceroase și mediul lor. Infecțiile, inflamația, leziunile tisulare, îmbătrânirea, stresul cronic sau anumite modificări hormonale pot perturba acest echilibru. În astfel de momente, celulele pot ieși din repaus și pot începe să se multiplice din nou.
Studii recente au arătat, de exemplu, că infecții respiratorii precum gripa sau COVID-19 pot declanșa reactivarea unor celule latente în plămâni, un indiciu că sistemul imunitar joacă un rol central atât în menținerea, cât și în întreruperea dormanței.
De ce seamănă cu celulele stem
Un aspect intens dezbătut este legătura dintre celulele latente și așa-numitele celule stem canceroase. Ambele petrec mult timp în stare de repaus și se activează doar în anumite condiții. Analizele genetice arată că celulele latente exprimă gene asociate supraviețuirii pe termen lung și regenerării, trăsături tipice celulelor stem.
Totuși, nu toți cercetătorii sunt de acord că aceste celule reprezintă o categorie distinctă. Unii susțin că, odată ajunse într-un alt organ, ele își schimbă profund identitatea și nu mai pot fi recunoscute doar după trăsăturile inițiale ale tumorii de origine.
Primele încercări de a le elimina
În ultimii ani au apărut și primele studii clinice care nu se limitează la monitorizarea acestor celule, ci încearcă să le distrugă. Unele strategii urmăresc să le forțeze să iasă din repaus, făcându-le din nou vulnerabile la tratamentele clasice. Altele încearcă să blocheze mecanismele care le permit să supraviețuiască în stare latentă.
Biologii și oncologii vorbesc despre o schimbare de paradigmă. Nu mai este suficient să elimini tumora vizibilă. Pentru a preveni recidivele, trebuie neutralizate și aceste celule invizibile, care pot rămâne în organism ani la rând.
Ce înseamnă asta pentru pacienți
Pentru pacienți, descoperirile explică de ce monitorizarea pe termen lung rămâne importantă, chiar și după tratamente considerate de succes. Ele aduc însă și o perspectivă mai optimistă. Dacă aceste celule pot fi identificate și țintite, recidivele tardive ar putea deveni prevenibile, nu doar tratabile.
Cercetarea se află încă într-o fază de tranziție, dar direcția este clară. Cancerul care revine după ani de liniște nu mai este privit ca un mister inevitabil, ci ca rezultatul unui proces biologic precis, care începe să fie înțeles și, treptat, controlat.
