Din cuprinsul articolului
O analiză simplă de sânge ar putea anunța cu până la un deceniu mai devreme riscul de a dezvolta boala Alzheimer. Descoperirea vine din partea unei echipe internaționale de cercetători care a identificat un biomarker cu potențial major pentru diagnosticare precoce: proteina beta-sinucleină.
Nivelurile acesteia, atunci când sunt crescute, pot indica o degradare tăcută, dar activă, a legăturilor neuronale – cu mult înainte ca memoria să înceapă să slăbească sau confuzia să se instaleze.
Ce este beta-sinucleina și de ce devine relevantă
Proteina beta-sinucleină se găsește în mod natural în sinapsele – conexiunile dintre celulele nervoase. Când aceste legături se degradează, proteina este eliberată în sânge. Potrivit neurologului Patrick Öckl de la Centrul German pentru Bolile Neurodegenerative, acest proces reflectă daune neuronale discrete, dar active.
„Nivelurile de beta-sinucleină din sânge pot fi măsurate ușor și indică distrugerea conexiunilor neuronale”, a explicat Öckl într-o declarație publicată de Alzheimer’s & Dementia, revista științifică unde a apărut studiul.
Această asociere între beta-sinucleină și debutul bolii a fost observată în cazul persoanelor care poartă mutații genetice cunoscute pentru legătura lor cu Alzheimer. În rândul participanților asimptomatici cu aceste mutații, cercetătorii au observat niveluri crescute de proteină, cu mult peste cele ale persoanelor sănătoase.
Studiul: cum a fost făcut și ce arată
Echipa de cercetători a analizat probe de sânge provenite de la 178 de persoane înscrise într-o bază de date de cercetare despre Alzheimer. Grupul a inclus:
-
persoane fără simptome și fără mutații genetice;
-
persoane asimptomatice, dar cu mutații;
-
persoane care deja manifestau semne de demență.
Rezultatele au fost clare: nivelurile cele mai ridicate de beta-sinucleină s-au regăsit în sângele celor care aveau atât mutațiile genetice, cât și simptomele bolii. Însă ceea ce a surprins cel mai mult a fost diferența sesizabilă între cei fără simptome dar cu risc genetic și restul populației. Acest lucru indică faptul că boala începe să afecteze creierul cu mult înainte ca simptomele să apară.
Diagnosticul precoce de Alzheimer poate schimba totul
La acest moment, majoritatea cazurilor de Alzheimer sunt diagnosticate abia după ce afectarea cognitivă devine evidentă. Asta limitează sever opțiunile de tratament. Potrivit neurologului Markus Otto, de la Universitatea de Medicină Halle din Germania, modificările structurale în creier apar mult mai târziu decât modificările la nivel de sinapse.
„După apariția simptomelor, cu cât afectarea cognitivă este mai severă, cu atât nivelul de beta-sinucleină în sânge este mai ridicat”, a spus Otto, citat în Alzheimer’s & Dementia.
Asta înseamnă că monitorizarea acestei proteine ar putea oferi o imagine clară nu doar asupra debutului bolii, ci și a progresiei acesteia în timp.
Ce înseamnă acest lucru pentru tratamentele actuale
Există tratamente noi, cum ar fi anticorpii anti-amiloid, care pot întârzia avansarea bolii. Însă eficiența lor este semnificativ mai mare atunci când sunt administrate devreme. Diagnosticul precoce bazat pe biomarkeri precum beta-sinucleina ar putea deschide drumul către un tratament mai țintit, adaptat fiecărei faze a bolii.
În plus, măsurarea acestei proteine ar putea deveni o unealtă importantă și pentru alte afecțiuni neurologice – cum ar fi accidentul vascular cerebral sau traumele cerebrale, unde deteriorarea sinapselor apare rapid.
Ce urmează: de la laborator la cabinet
Momentan, testul pentru beta-sinucleină nu este disponibil în sistemele publice de sănătate. Cercetătorii lucrează la standardizarea metodei și la validarea ei pe scară largă. Este nevoie de mai multe studii și de acordul autorităților medicale pentru ca testul să poată fi utilizat în mod curent.
Totuși, perspectivele sunt optimiste. Dacă dezvoltarea acestui test continuă în același ritm, în câțiva ani, evaluarea riscului de Alzheimer s-ar putea face la medicul de familie, printr-un simplu test de sânge.
