Cunoscută în popor sub denumirea de „boala sărutului”, mononucleoza este o infecţie cu virusul Epstein Barr, prezent în salivă, care afectează cam 10-20% din tineri, majoritatea între 15 şi 35 de ani.
În primă fază se prezintă ca o amigdalită, cu deosebirea că şi splina este afectată şi poate duce la complicaţii precum insuficienţă hepatică sau chiar cancer oral. Simptomele sunt înşelătoare, iar medicii o recunosc greu.
Virusul Epstein Barr se găseşte în mod normal în salivă, însă boala se declanşează când imunitatea scade şi virusul începe să se înmulţească. De regulă, sunt afectate persoane depresive, pesimiste, cu un stil de viaţă dezechilibrat şi stresant.
Deşi se manifestă ca o răceală, nu se transmite la fel de uşor, prin tuse sau strănut, fiind nevoie de o cantitate mai mare de salivă. Boala se face o dată în viaţă, însă cei afectaţi rămân purtători pentru totdeauna şi îi pot infecta pe ceilalţi.
Riscul creşte direct proporţional cu numărul „partenerilor”. Simptomele afecţiunii apar, de regulă, după o lună, şi includ febră, faringită, inflamarea ganglionilor din gât, pete albe pe amigdale şi în jurul lor, dureri de cap, dureri musculare, frisoane, stare de oboseală şi respiraţie greoaie. De aceea, iniţial, bolnavul merge la medicul de familie sau la ORL-ist, care îi pune diagnosticul de amigdalită şi îi prescrie antiobiotice.
Cum antibioticele nu au niciun efect în cazul infecţiilor virale şi boala nu se vindecă, se fac teste pentru depistarea mononucleozei şi o ecografie. „Deşi pare amigdalită, la mononucleoză, petele albe sunt extinse cam în tot gâtul. Boala se confirmă printr-un test de sânge, numit Monospot şi o ecografie. Dacă splina este mărită, este clar mononucleoză”, precizează dr. Adrian Tudor, medic ORL.
Boala se vindecă de la sine într-o lună. Este nevoie de repaus la pat, consum de lichide, un regim alimentar uşor, bogat în vitamine, paracetamol sau ibuprofen pentru febră şi gargară cu sare pentru dureri în gât şi, desigur, abstinenţă de la sărut. Sportul este interzis categoric în cazul mononucleozei, întrucât creşte riscul rupturii de splină, care se manifestă prin dureri severe în partea superioară a abdomenului, ameţeli, palpitaţii şi tahicardie, respiraţie îngreunată, sângerări.
Există însă şi alte complicaţii ale bolii. „Poate duce la insuficienţă hepatică, renală sau cardiacă şi chiar la cancer oral. De aceea, pacientul trebuie să fie atent monitorizat, pentru că există riscuri. Revenirea la stilul normal de viaţă trebuie să se facă treptat, fără forţări”, recomandă medicul Adrian Tudor.
