Sari la conținut

O boală pe care femeile o trec cu vederea poate duce la infertilitate. Cel mai comun simptom este durerea de burtă

O boala care este aparent trecuta cu vederea, durerile cauzate fiind deseori confundate cu alte afectiuni, afecteaza aproximativ 1,7% din femei, iar anual peste 100 000 de femei devin infertile din cauza acestei boli. Boala inflamatorie pelvina apare in aproape 70% din cazuri la femei cu varsta sub 25 de ani, iar incidenta maxima se intalneste intre 20 si 24 de ani si este una din cele mai intalnite afectiuni asociate activitatii sexuale.

Boala inflamatorie pelvina este termenul utilizat pentru a descrie o infectie a oricaruia dintre organele pelvine feminine, inclusiv uterul, ovarele sau trompele uterine. Este considerata o afectiune cu transmitere sexuala, dar poate aparea si in urma unor manopere invazive la nivelul uterului prin folosirea de instrumente contaminate sau prin dislocarea florei vaginale.

“Aceasta boala poate fi evitata prin folosirea masurilor de protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala, deoarece altfel poate duce la complicatii in timpul sarcinii sau chiar instalarea infertilitatii feminine, abcese in zona pelviana, peritonite si in cazuri rare poate fi letala. Odata ce colul uterin a fost infectat cu o BTS, devine mai simplu pentru alte bacterii prezente in vagin sa patrunda si sa infecteze uterul si trompele uterine”, explica dr. Silviu Istoc, medic specialist obsetetrica-ginecologie.

Cauzele bolii inflamatorii pelvine

Cauza cea mai frecventa a bolii inflamatorii pelvine o reprezinta bolile cu transmitere sexuala precum gonoreea si contaminarea cu Chlamydia, care infecteaza colul uterin. Unele metode contraceptive pot creste riscul aparitiei bolii inflamatorii pelvine, de exemplu montarea unui dispozitiv intrauterin (sterilet). In schimb alte metode contraceptive precum prezervativul si diafragma reduc considerabil acest risc. De asemenea, dusurile vaginale cresc riscul de boala inflamatorie pelvina. Riscul de boala inflamatorie pelvina mai creste dupa o nastere, avort spontan sau provocat, dupa anumite interventii chirurgicale, precum dilatatie sau chiuretaj.

Simptomele bolii inflamatorii pelvine

Simptomele bolii inflamatorii pelvine se intind pe o arie larga, de la absenta lor completa pana la forme severe. Adeseori, simptomele bolii inflamatorii pelvine nu apar pana cand infectia si inflamatia nu s-au raspandit pana la nivelul trompelor uterine sau la stratul superficial al cavitatii abdominale (peritoneul).

Cel mai comun simptom este durerea in etajul abdominal inferior. Aceasta poate aparea spontan, poate fi accentuata la mers si in timpul contactului sexual. Durerea poate fi sub forma de crampe sau ca o presiune constanta si iritanta locala si poate aparea si la urinare. De asemenea, mai pot fi prezente unul sau mai multe simptome din cele ce urmeaza: o secretie vaginala anormala, de culoare galbena, maronie sau verzuie sau o crestere a cantitatii secretiei vaginale insotita de prurit, febra, de obicei peste 38 grade C, o senzatie vaga de slabiciune a intregului corp sau de disconfort (stare de rau general), durere de cap, greturi sau varsaturi, dureri la contactul sexual (dispareunia), sangerari menstruale neregulate.

Cum se diagnosticheaza

Se recomanda efectuarea prompta a unui examen ginecologic, ori de cate ori se observa aparitia unor simptome de infectie pelvina sau a unei dureri pelvine. Diagnosticul bolii inflamatorii pelvine se pune in urma examenului vaginal digital.

“Daca exista semne de infectie, se va recolta o proba de secretie din interiorul vaginului. Proba va fi analizata pentru determinarea microorganismului responsabil de infectie. Femeile care au fost infectate recent cu virusul imunodeficientei umane (HIV) trebuie investigate si pentru alte boli cu transmitere sexuala, in special gonoree sau infectie cu chlamydia, pentru ca ulterior sa fie evaluate pentru identificarea bolii inflamatorii pelvine si pentru a primi un tratament adecvat. De asemenea si partenerul/partenerii sexual(i) trebuie sa urmeze un tratament pentru boala cu transmitere sexuala”, adauga dr. Istoc.

Uneori, pentru un diagnostic precis este necesar si un examen laparoscopic – o procedura chirurgicala in care un instrument special de vizualizare este introdus in cavitatea abdominala, de asemenea medicul poate recurge si la ecografia pelvina. Aceasta ofera putine date, dar poate observa dezvoltarea abceselor.

“In momentul de fata foarte multe femei care nu pot ramane insarcinate primesc diagnosticul de BIP, infertilitatea fiind o complicatie a acesteia datorita afectarii trompelor uterine cu realizarea de aderente (infertilitate tubara). Aproximativ 1 din 8 femei cu boala inflamatorie pelvina devine sterila. In cazul sarcinii extrauterine in care ovulul fertilizat nu poate trece prin trompele uterine pentru a ajunge in uter si a se implanta in mucoasa acestuia, boala inflamatorie pelvina poate cauza indirect hemoragii abundente, amenintatoare vietii si necesita ingrijire medicala de urgenta”, adauga Dr.Istoc.

O complicatie ce poate fi mortala este formarea de abcese nu numai la nivelul trompelor sau salpingelor ci si la nivelul abdomenului superior perihepatic. Spargerea acestor abcese se poate solda cu peritonita acuta ce necesita operatie de urgenta.

Preventia bolii inflamatorii pelvine

O metoda de a evita aparitia BIP este de a prevenii infectiile cu transmitere sexuala, astfel este indicata folosirea metodelor contraceptive de bariera (prezervativ, diafragma sau capison cervical, impregnate cu spermicide). De asemenea este recomandat sa se evite contactele sexuale in timpul menstrelor.

Nu exista screening eficient pentru BIP, dar se poate face screening pentru bacteriile cele mai implicate in aceasta patologie: Neisseria Gonorrhea si Chlamydia Trachomatis asociat cu tratamentul adecvat al infectiei.

Tratament

Cu cat BIP este diagnosticata mai repede, iar complicatiile nu exista, cu atat tratamentul este mai eficient si mai usor suportat de pacienta.

Tratamentul standard pentru boala inflamatorie pelvina consta in administrarea antibioticelor, iar acesta dureaza 14 zile. Desi persoana respectiva poate incepe sa se simta mai bine mai devreme este necesara administrarea tratamentului in toata aceasta durata de 2 saptamani. In caz contrar, infectia poate sa reapara. Se recomanda evitarea raporturilor sexuale pana la terminarea tratamentului si disparitia infectiei.

“In cazul pacientelor insarcinate, infectate cu HIV sau care nu raspund la tratamentul cu antibiotice orale se recomanda spitalizarea. Tratamentul va consta in administrarea antibioticelor intravenos si ulterior pe cale orala”, spune Dr.Istoc.

Remediile fitoterapeutice cu proprietati antimicrobiene sunt: echinaceea sau galbenelele, fie sub forma de ceai, fie sub forma de tinctura.

Elena Oceanu

Elena Oceanu este absolventa a sectiei ”Jurnalism și Științele Comunicării” la ”Universitatea din București”, a început activitate a de jurnalist la ”Evenimentul Zilei”, în prezent fiind editor la publicația ”Doctorul Zilei”.

Informațiile prezentate în acest website au caracter informativ și nu înlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor. Orice decizie privind sănătatea dumneavoastră trebuie luată doar în urma consultării medicului.

Doctorul zilei whatsapp channel