Din cuprinsul articolului
Senzația de oboseală constantă este adesea pusă pe seama stresului, lipsei de somn sau a unui ritm de viață aglomerat. În multe cazuri, explicația este simplă. În altele, oboseala reprezintă un semnal de alarmă al organismului. Ignorarea acestui simptom poate întârzia diagnosticarea unor boli serioase.
Medicii atrag atenția că oboseala care persistă săptămâni sau luni, mai ales atunci când este însoțită de alte simptome, necesită evaluare medicală.
Dr. Angela Rai, medic de familie la The London General Practice, explică: „Oboseala este o parte normală a vieții, dar poate fi și un simptom al unei boli. Există numeroase cauze, de la somn insuficient și deshidratare până la afecțiuni medicale care trebuie excluse prin consult și analize.”
Termenul folosit frecvent de pacienți, „oboseală permanentă” sau TATT (tired all the time), descrie o stare de epuizare care nu dispare după odihnă. Dacă aceasta afectează funcționarea zilnică, capacitatea de concentrare sau calitatea somnului, medicii recomandă programarea la medicul de familie.
Nouă afecțiuni grave asociate cu oboseala constantă
Sindromul oboselii cronice
Cunoscut medical ca encefalomielită mialgică, acest sindrom se manifestă printr-o oboseală profundă și persistentă. Pacienții descriu frecvent dificultăți de concentrare, tulburări de memorie, insomnie și senzația de „ceață mentală”. Pot apărea dureri musculare, articulare, dureri de cap și simptome asemănătoare gripei. Diagnosticul este complex și necesită evaluare de specialitate.
Anemia
Deficiența de fier reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale oboselii cronice. Femeile cu menstruații abundente prezintă un risc crescut. Anemia determină scăderea capacității sângelui de a transporta oxigen, ceea ce duce la slăbiciune, amețeli și oboseală. Diagnosticul se pune prin analize de sânge, iar tratamentul este eficient în majoritatea cazurilor.
Deficiența de vitamina B12 și folați
Vitamina B12 și acidul folic sunt esențiale pentru sistemul nervos și producerea celulelor sanguine. Deficitul poate provoca oboseală extremă, furnicături la nivelul membrelor, limbă dureroasă, afte bucale și dificultăți de concentrare. Diagnosticarea rapidă previne complicațiile neurologice.
Stresul cronic
În lipsa unei cauze fizice clare, oboseala poate avea o componentă psihologică. Stresul susținut crește nivelul de cortizol, hormon care perturbă somnul și reduce capacitatea de refacere a organismului. Rezultatul este un somn neodihnitor și o stare permanentă de epuizare.
Hipotiroidismul
Glanda tiroidă produce hormoni care reglează metabolismul. Atunci când aceștia sunt insuficienți, metabolismul încetinește. Apar oboseala, creșterea în greutate, intoleranța la frig și pielea uscată. Analizele hormonale confirmă diagnosticul, iar tratamentul este de lungă durată, dar eficient.
Diabetul
Oboseala persistentă poate fi un semn precoce al diabetului. Nivelurile crescute de glucoză afectează utilizarea energiei de către celule. Setea excesivă, urinarea frecventă și scăderea neintenționată în greutate sunt semnale suplimentare care impun investigații rapide.
Mononucleoza infecțioasă
Cunoscută și ca febra glandulară, această infecție virală afectează frecvent adolescenții și adulții tineri. Oboseala severă poate dura săptămâni sau luni, chiar după dispariția simptomelor acute. Febra, durerea în gât și ganglionii inflamați sunt semne tipice.
Apneea obstructivă în somn
Această tulburare respiratorie determină opriri repetate ale respirației în timpul somnului. Somnul devine fragmentat, iar organismul nu se odihnește corespunzător. Sforăitul, trezirile bruște cu senzație de sufocare și somnolența diurnă sunt indicii frecvente.
Depresia și anxietatea
Tulburările de dispoziție influențează profund calitatea somnului și nivelul de energie. Lipsa motivației, epuizarea mentală și oboseala fizică sunt simptome comune. Evaluarea medicală și psihologică este esențială pentru diagnostic corect și tratament.
Oboseala nu este o boală în sine, ci un simptom. Atunci când persistă, ea poate indica dezechilibre metabolice, hormonale, infecțioase sau psihice. Un consult medical și câteva investigații de bază pot face diferența între o problemă ușor de corectat și o afecțiune serioasă depistată prea târziu.
Pentru pacienți, primul pas rămâne programarea la medicul de familie, care poate decide investigațiile necesare sau trimiterea către un specialist.
