Daniela Șerb
Ortopedia este una dintre ramurile în care intervențiile făcute fără tăieturi au luat avânt încă de la sfârșitul anilor 90. Unul dintre pionierii acestor operații în România, dr. Nicolae Efimov, explică tot ce trebuie să știe un potențial pacient despre aceste operații
Artroscopiile sunt operații endoscopice care se fac în articulații. „Este o metodă nouă, cu beneficii imense dacă ne referim la cea mai frecventă operație – cea pentru menisc. Noi, cei care suntem mai vechi în profesie știm că altădată operam meniscul și de multe ori îl puneam în aparat gipsat, de la 3-4 săptămâni până la şase săptămâni în unele cazuri, după care urma o perioadă lungă și dificilă de recuperare. Acum, după operația de menis practic nu se folosește niciodată ghips, iar recuperarea este o bagatelă. Trebuie ca bolnavul să stea în repaos relativ, deci el are voie să meargă, dar nu pe distanțe mari, câteva zile, iar apoi își poate relua treptat activitatea”, explică medicul primar Nicolae Efimov, șeful Secției de Ortopedie-Traumatologie de la Spitalul CF2 din București.
Debutul artroscopiilor în Spitalul CF2 s-a petrecut în 1995 când, spune medicul, s-a cumpărat o linie de artroscopie, după care în anul 2000 spitalul a cumpărat o alta, mai nouă.
Cum se desfășoară operația
Tehnica aceasta de operare s-a răspândit destul de greu întrucât necesită un antrenament specific, pentru că una este să operezi văzând ce tai direct și alta este să operezi privind pe un ecran și mâinile să lucreze în altă parte. Talentul e foarte important, mai spune medicul Efimov, însă el reprezintă doar 1% din succes, restul fiind muncă serioasă. Practic, o astfel de operație de desfășoară în felul următor: „După anestezierea bolnavului, se montează aparatul (durează 3-5 minute). Articulația este o cavitate virtuală și ca să putem să vedem ceva în ea trebuie să o transformăm într-o cavitate reală. Și asta o facem umplând-o cu ser fiziologic. Pur și simplu apă cu sare ca să-i dăm volum și să vedem în acel volum structurile. Altfel, structurile s-ar lipi de obiectivul camerei și ar fi foarte greu să le indivizualizăm pe cele anatomice”.
Investigație cu scop diagnostic
Operațiile artroscopice sunt cele mai comune în toate secțiile de ortopedie.
Uneori, ele se fac doar în scop de diagnostic. „Cu tot progresul imagisticii, vedem la un moment dat că nu avem un diagnostic cu RMN, cu CT, cu ce vreți nu avem un diagnostic de certitudine. Și această certitudine o putem avea după un examen artroscopic. În ortopedie, această tehnică endoscopică a schimbat complet modul de a înțelege și de a aborda patologia articulară. Am înțeles-o altfel. Pentru că și înainte deschideam articulația, dar vedeam cu ochiul liber, pe când cu camera aceasta vedem mult mai multe detalii și mai mult decât atât. Pacientul se hotărăște mult mai ușor să facă o operație din aceasta care înseamnă două găurele cu o recuperare rapidă”.
