Din cuprinsul articolului
Declarația ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete – „Mă simt nespus de inconfortabil ca în anul 2025 să spun public că există spitale în care pacienții sunt trimiși să-și cumpere medicamente” – a marcat marți seară opinia publică. Prezent la Medika TV, ministrul a admis deschis o realitate pe care pacienții o resimt de ani de zile: sistemul sanitar românesc, deși finanțat cu miliarde de lei anual, nu reușește să asigure tratamente de bază tuturor celor internați.
Pentru mulți bolnavi, în special pentru cei cronici sau pentru cei cu venituri mici, asta înseamnă un dublu șoc: suferința fizică și povara financiară.
Spitalele unde tratamentul „gratuit” se plătește din buzunar. Nu este un caz izolat. Mărturii ale pacienților arată cum, în spitalele publice, li se spune că nu există stocuri, că „plafonul e epuizat”, că aparatele de imagistică sunt defecte sau că analizele nu se mai pot face. Soluția? Să meargă la farmacie și să plătească singuri.
Rogobete a catalogat această situație drept „inadmisibilă și nedemnă pentru România”, dar a recunoscut că nu poate fi negată: „Este realitatea și avem obligația să o schimbăm”.
Datoriile uriașe care paralizează sistemul
Pe lângă lipsurile resimțite direct de pacienți, ministerul are de gestionat și o altă criză: Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) are plăți restante de aproape 11 miliarde de lei.
Aceste datorii vizează farmacii, unități sanitare și indemnizațiile pentru concediile medicale. Practic, sistemul funcționează la limită, iar riscul de blocaj financiar este real. Rogobete a explicat că au fost purtate discuții cu Ministerul Finanțelor pentru a găsi soluții de plată până la finalul anului, pentru a evita colapsul.
Ministrul folosește o metaforă sugestivă: „Sănătatea este ca un organism viu. Dacă destabilizezi o parte, se resimte tot corpul”. Strategia propusă este ca 2025 să fie anul în care sistemul să facă un efort colectiv pentru a achita datoriile și pentru a porni de la un „T0” – un punct zero.
De aici, începând cu 2026, ar urma să fie implementate schimbări esențiale:
- creșterea valorii punctului în ambulatoriul de specialitate,
- finanțarea mai bună a medicinei de familie și a programelor de prevenție,
- plata corectă a gărzilor medicale,
- reorganizarea indicatorilor de performanță pentru managerii de spitale.
- O promisiune de echilibru, dar și multe semne de întrebare
În teorie, aceste măsuri ar trebui să reașeze sistemul de sănătate pe o traiectorie mai sănătoasă. Însă întrebarea care rămâne este: cât vor mai suporta pacienții să fie trimiși cu rețeta în mână la farmacie, în timp ce spitalele le cer să își cumpere singuri tratamentul?
Deși Rogobete promite că măsurile din pachetul fiscal-bugetar nu vor reduce bugetul sănătății, ci îl vor eficientiza, rămâne de văzut dacă pacienții vor simți cu adevărat o diferență în următorii ani.
Pentru pacienți, problemele nu sunt despre cifre și rapoarte, ci despre nopțile petrecute în spital cu îngrijorarea că nu își permit medicamentele prescrise. Pentru familii, este povara cheltuielilor neprevăzute. Pentru medici, este lupta zilnică de a-și face meseria într-un sistem care îi lasă adesea fără resurse.
