Părintele Paisie Aghioritul, sfântul zilelor noastre: Întotdeauna să faceţi rugăciune pentru cei bolnavi

Părintele Paisie Aghioritul, sfântul zilelor noastre: Întotdeauna să faceţi rugăciune pentru cei bolnavi.

În ziua de 12 iulie, creștinii ortodocși îl cinstesc pe marele sfânt al zilelor noastre, Părintele Paisie Aghioritul. Cunoscutul monah de la Sfântul Munte Athos, s-a născut la 25 iulie 1924 în Farasa Capadociei.

Cine a fost Părintele Paisie Aghioritul

Familia Sfântului Paisie s-a stabilit în Koniţa, unde acesta a terminat şcoala primară. În 1945 s-a înrolat în armată, a fost lăsat la vatră în anul 1950. După îndeplinirea serviciului militar, a vizitat Sfântul Munte, unde s-a stabilit definitiv la Mănăstirea Esfigmenu. În 1954, a fost făcut rasofor şi a luat numele de Averchie.

A plecat la Mănăstirea Filotheu după coar doi ani, unde a fost făcut „stavrofor” şi i s-a dat Schima mică cu numele de Paisie. În 1962, a plecat în peninsula Sinai. A revenit la Sfântul Munte în 1964 şi s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinţilor Arhangheli. A primit Schima mare la 11 ianuarie 1966.

În 1979, a primit la Mănăstirea Cutulmuş chilia Naşterii Maicii Domnului, Panaguda. La Panaguda, Sfântul Paisie a ajutat mii de suflete, aici a folosit întreaga zi pentru a alina durerea omenească, iar noaptea o dăruia slujirii lui Dumnezeu prin rugăciune.

Sfântul Paisie Aghioritul a adormit întru Domnul la 12 iulie 1994, fiind îngropat în incinta Mănăstirii „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Suroti, lângă Tesalonic, potrivit crestinortodox.ro.

Poemul de pe mormantul parintelui Paisie Aghioritul

Deasupra mormântului său, pe o placă de marmură, este prezent poemul scris de el însuși:

„Aici s-a terminat viața mea,

Aici și rasuflarea mea.

Aici trupul mi se va îngropa,

Iar sufletul mi se va bucura.

Sfântul meu aici locuiește,

Iar aceasta mă cinstește.

Și cred că el se va milostivi

Și pe Izbăvitorul Îl va îmblânzi,

Ca sufletul meu cel ticălos

Să aibă alături pe Maica Domnului Hristos.”

Părintele Paisie Aghioritul: Întotdeauna să faceţi rugăciune pentru cei bolnavi

– Părinte, cineva a transmis să vă rugaţi pentru un copil bolnav şi întreabă dacă se va face bine. Ce să le spunem?

– Spuneti-le că: “Părintele se va ruga, iar Hristos, Care îi iubeşte pe copii, va face ceea ce îi va fi de folos. Dacă va vedea că, atunci când va creşte mare, copilul se va face un om bun, va asculta rugăciunea lui. Iar de va vedea că mai târziu nu va fi într-o stare duhovnicească bună, atunci, deoarece îl iubeşte, îl va lua”. “Cere şi îţi voi da“ se spune.

Dar Dumnezeu îmi va da ceea ce cer dacă eu sunt dăruit Lui, altfel de ce să-mi dăruiască viaţa? Ca să mă depărtez mai mult de El? Eu mă bucur fie că se face bine, fie că moare bolnavul pentru care mă rog.

– Părinte, este bine să ne rugăm pentru sănătatea noastră?

– Este mai bine să cerem de la Dumnezeu să ne elibereze de patimile noastre. Adică să cerem mai întâi împărăţia lui Dumnezeu. Dacă îl rugăm pe Dumnezeu să ne facă bine, ne împuţinăm averea noastră cerească. Iar când nu mai putem suporta durerile bolii, atunci să-L rugăm pe Dumnezeu să ne vindece, iar Acela va face ceea ce va crede de cuviinţă.

– Părinte, faptul de a fi ajutat un bolnav prin rugăciunea ce o facem depinde şi de ceea ce cere cel bolnav de la Dumnezeu?

– Bolnavul nu face bine atunci când se roagă să se vindece numai el şi nu se roagă şi pentru sănătatea celorlalţi bolnavi. Tu, soră, atunci când erai în lume şi lucrai la spital, ce făceai când bolnavul nu putea zice rugăciunea “Doamne Iisuse Hristoase…”.

– O rosteam eu, Părinte. – Bine, dar şi bolnavul trebuia să spună vreo rugăciune.

– Spunea şi acela “Maica Domnului, ajută-mă”, sau “Maica Domnului, mântuieşte-mă”.

Când cineva vă cere să vă rugați pentru că urmează să intre în operație, sî vă rugați chiar în clipa care vă cere

– Părinte, dar oare răbdarea în boală nu este rugăciune?

– Da, într-adevăr, aşa este. Iar voi, atunci când cineva vă cere să faceţi rugăciune pentru că în cutare zi va face operaţie, să vă rugaţi chiar din clipa în care vă cere aceasta. Să nu aşteptaţi ora când va intra în sala de operaţie şi după aceea să vă rugaţi.

Iar la slujbe, atunci când preotul spune: “Pentru cei ce zac în neputinţe…”, să spuneţi “Doamne miluieşte” cu durere. Dacă însă faceţi cu diapazonul “vuu… “, pentru a rosti “Doamne miluieşte” muzical, mintea vă va fi la “vuu…” şi la melodie, iar sărmanii bolnavi care suferă în zadar vor aştepta de la voi puţin ajutor.

Aceia au durerea lor, dar tu, care nu ai nici o durere, roagă-te pentru aceia ca să fie ajutaţi.

Dacă nu suspini în pat, suspină cel puţin în rugăciunea pentru bolnavi. Dacă cei sănătoşi nu fac putină rugăciune pentru cei bolnavi, Hristos le va spune la Judecată: “Aţi fost sănătoşi dar nu ati făcut rugăciune pentru cei care sufereau.

De aceea «Nu vă cunosc pe voi…»“… Dacă nu facem rugăciune pentru un bolnav, boala îşi va continua drumul ei firesc. În timp ce, de vom face rugăciune, se poate schimba cursul ei. De aceea întotdeauna să faceţi rugăciune pentru cei bolnavi.

**** Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Viata de familie, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003.