Din cuprinsul articolului
Medicamentul Părintelui Paisie Aghioritul pentru tensiune. Sigur nu știai de el
Sfântul Paisie Agioritul este unul dintre cei mai iubiți părinți de pe Muntele Athos. A alinat cu vorbe înțelepte și cu dragostea sa milioane de oameni.
Stareţul Paisie s-a născut în Farasa Capadociei, în Asia Mică, la 25 iulie 1924. A intrat în obştea Mănăstirii Esfigmenu din Sfântul Munte Athos în 1953, iar în anul următor a fost făcut rasofor, primind numele Averchie.
Este imposibil să nu existe boli grele
În 1956, a plecat la Mănăstirea Filotheu, urmând ca la 3 martie 1957 să fie făcut stavrofor, primind schima mică şi luând numele Paisie. Pe 12 iulie 1994, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat la mănăstirea din Suroti, lângă Tesalonic, potrivit dorinţei sale.
Deși s-a retras din viața socială și s-a nevoit din dragoste pentru Dumnezeu, nu a fost străin de necazurile oamenilor. La ușa sa era mereu puhoi de lume care aștepta un cuvânt de binecuvântare, o privire, un zâmbet, un gest de înțelegere de la Părintele Paisie.
Sfântul Paisie Aghioritul considera că bolile apar datorită păcatelor, iar în starea de păcat în care trăiește lumea, este imposibil să nu existe boli grele.
A încerca să vindeci unele boli fără a dezrădăcina păcatul este echivalent cu a acoperi o rană cu puroi, să o faci frumoasă pe deasupra și să spui că totul este bine. Asta ar însemna să vindeci trupul, iar sufletul nu. Este o nebunie: întreținem corpul, spunem că este frumos, iar pe dinăuntru este stricat.
Medicamentul Părintelui Paisie Aghioritul pentru tensiune. Sigur nu știai de el
Blândul părinte a ajutat deseori oamenii care sufereau de diverse boli, cu recomandări de medicamente simple, naturale sau cu rugăciuni și schimbarea stilului de viață.
„– Părinte, omul acesta are tensiune. Nu ştiţi cumva vreun medicament?
– Tensiune? Ia vino aici să ţi-o cobor! (Şi zâmbind, îi prinde capul între mâini şi îl apasă, în timp ce acela stătea bucuros şi cu evlavie, primind tratamentul Stareţului asupra capului său).
Tensiunea este din nelinişte, binecuvântatule, continuă serios Stareţul. Tu să rezolvi problemele cele uşoare. Pe cele grele să le laşi lui Hristos. Să nu încerci să le rezolvi tu pe toate.
După ce vei pleca de aici, să treci pe la Talea (băcanul din Careia) să cumperi nişte indiferenţă bună, îţi va da şi pe datorie, a spus Stareţul râzând.
Odată am avut infecţie urinară. În decursul unui an luasem de cinci ori antibiotice puternice. Şi de fiecare dată am făcut aceasta timp de o lună de zile. Dar fără nici un rezultat. În cele din urmă am mers la Stareţ să-i cer sfatul.
-Ia orz curat, fierbe-l până se va desface bobul, şi bea numai zeama.
-Cât să beau?
-Bea cât vrei. Rău nu o să-ţi facă. Este şi întăritor. Curăţă tot sistemul… rinichii, vezica urinară. Să bei câte un pahar dimineaţa, la amiază şi seara.
-Pentru cât timp, Părinte?
-Ei!… bea timp de o lună.
Într-un termos mare, cam de un litru, puneam apă fiartă şi aruncam înăuntru o mână de orz, spălat mai dinainte de praf. Îl lăsam toată noaptea, iar dimineaţa îl strecuram şi beam zeama.
După cincisprezece zile m-am făcut cu desăvârşire bine şi nu am mai continuat tratamentul. Orzul a făcut o treabă mai bună decât antibioticele, fără să pricinuiască efecte negative.”
*** Extras din ”Părintele Paisie mi-a spus”, Atanasie Rakovalis
