Boala Parkinson este o afecțiune cronică, progresivă. Simptomele se agravează în timp, iar afecțiunea afectează iremediabil sistemul nervos. Deși se consideră că afectează persoanele în vârstă, boala poate să apară și la tineri. Nu este o afecțiune contagioasă și nici nu se transmite genetic.
Maladia este cunoscută de sute de ani însă abia în secolul al 19-lea a fost denumită Parkinson după medicul londonez James Parkinson, care a raportat pentru prima dată simptomele bolii în anul 1817, sub denumirea de paralizie spastică.
Boala Parkinson este o afecţiune progresivă, care începe cu mulţi ani înaintea debutului clinic cu tulburări motorii, dar boala se manifestă cu până la 10 ani-20 ani anterior apariţiei acestor simptome motorii vizibile, la început putând fi confundată cu procesul normal de îmbătrânire. Prevalenţa bolii Parkinson creşte odată cu vârsta. Primele simptome apar, cel mai frecvent, după vârsta de 60 de ani, dar 1 din 10 pacienţi sunt diagnosticaţi înainte de 50 de ani, iar 1 din 20 pacienţi în jurul vârstei de 40 de ani.
La debut, manifestările principale sunt senzația acută de oboseală și cea de lentoare a mișcărilor și a vorbirii. Ulterior apar simptome precum rigiditatea mișcărilor, tremurături care nu pot fi controlate ale mâinilor sau picioarelor, pierderea echilibrului, tulburări de înghițire, dificultăți ale scrisului, constipația, depresia. De asemenea, pacientul la momentul diagnosticării se prezintă la medic cu dureri musculare, mers lent, greoi, dezechilibru, dureri musculare, tulburări de scris. Bradikinezia este un alt simptom, care înseamnă încetinirea semnificativă a mișcărilor, pașii devin mai lenți și mai scurți, pentru cele mai simple gesturi se consumă tot mai mult timp.
Cauza bolii nu este cunoscută cu exactitate, dar medicii spun că boala determină tulburări la nivelul ariei cerebrale care controlează mișcările și echilibrul (substanța neagră).
În ce constă tratamentul:
Nu există la ora actuală un tratament pentru boala Parkinson. Însă o mulțime de medicamente pot ameliora simptomele bolii. De asemenea, medicul poate recomanda modificarea stilului de viață, gimnastică medicală și kinetoterapie sau fizioterapie. Există, ce-i drept rar și varianta intervenției chirurgicală. La această opțiune se ajunge numai atunci când pastilele nu mai pot controla simptomele. Și alimentația are un rol important.
