Pericolele la care sunt supuși copiii la revenirea în colectivitate nu sunt puține. Școlile și grădinițele și-au început programul de ceva timp, iar micuții vor trebui să facă față capriciilor toamnei, dar și microbilor care se găsesc din plin în colectivitate.
Am discutat cu dr. Valeria Herdea, medic pediatru și președintele Asociației Române pentru Educația Pediatrică în Medicina de Familie (AREPMF)
Florian Saiu
„În mod normal, revenirea în colectivitate n-ar trebui să constituie „un pericol” – reîntâlnirea copiilor cu prietenii, colegii, dascălii lor ar trebui să fie o bucurie, o emoție pozitivă. Din păcate, aglomerările urbane, poluarea mediului, a apei, a aerului, schimbările climatice din ultimii ani, schimbarea tabloului clinic al multor boli, viteza și cantitatea informației cu care ne confruntăm, au făcut ca sintagma «colectivitate» să fie asimilată unui real pericol”, apreciază dr Valeria Herdea.
Care sunt, de fapt, aceste pericole care ne pândesc copiii?
Bolile transmisibile:
– viroze respiratorii și digestive;
– infecții microbiene (în special infecția cu Streptococ Beta Hemolitic grup A – frecvent izolat în cazul anginei pultacee și agent etiologic al scarlatinei);
– parazitoze – „boli ale mâinilor murdare”;
– „înflorirea” adenoiditelor, otitelor în special la grupele mici de vârstă: 2-7 ani ;
– alergodermii;
Reacțiile la stresul indus de mediu: în cazul celor mici, anxietatea de separare, suprasolicitarea, lipsa orelor de odihnă în primii ani de școala;
Lipsa unei comunicări de bună calitate cu educatorii, cadrele didactice și, nu în ultimul rând, cu părinții, frecvent foarte implicați social și cu timp din ce în ce mai scurt dedicat „poveștilor de seară”, timpului de calitate petrecut zilnic cu copilul personal;
Mai precis, ce boli pot contacta de la ceilalți copii?
– rinofaringite, adenoidite, otite, bronșite, pneumonii, enterocolite; parazitoze intestinale;
Ce boli lovesc cel mai des la începutul unui an școlar?
– infecțiile virale digestive – dacă anotimpul este cald și umed;
– bolile infecțioase numite popular: „ale copilăriei” – varicela (vărsat de vânt), parotidita epidemică (oreion), scarlatina;
– bolile parazitare- pediculoza, paraziții intestinali;
Cum pot fi prevenite astfel de situații?
Prin educație pentru prevenție, igienă riguroasă a corpului, a părului, a mâinilor, a mediului în care se derulează orele de curs, prin respectarea regimului de pauze – „afară, în curte, la aer curat în fiecare pauză”;
– igiena alimentației;
– apa potabilă și sanitația corespunzătoare în școli;
– control preventiv efectuat de medicul școlar la intrarea în colectivitate.
Ce rol are părintele?
– să promoveze și acasă regulile de igienă riguroasă (pe care, în primul rând, să le aplice și personal), astfel încât elevul să aibă exercițiul unui comportament preventiv pro-activ (începând cu igiena mâinilor și terminând cu igiena alimentară sau a mediului);
– să anunțe cadrele didactice sau personalul medical al școlii dacă apar situații speciale: îmbolnăviri sau suspiciuni de contagiune;
– să fie părinți implicați pro-activ alături de personalul didactic și medical al școlii.
Ce rol au cadrele didactice?
– Să asigure programe atractive copiilor – în special la clasele mici, astfel încât învățământul să fie stimulativ, creativ;
– Să se axeze pe formarea unei personalități sănătoase, echilibrate, pe activități cu caracter practic și nu doar pe acumularea unui bagaj teoretic;
Recomandăm cu căldură evitarea supraîncărcării cu „bagaje” a copiilor din ciclul primar. În ceea ce privește „sănătatea ghiozdanelor” – în anul școlar 2018, un copil de sex feminin, 8 ani, 24 kg și 128 cm, clasa a doua – avea drept ghiozdan un troler, care măsura 64 cm (1/2 din înălțimea copilului) și cântărea 8,5 kg – adică mai mult de 1/3 din greutatea aceluiași copil!).
Ce rol au autoritățile?
– Să asigure și să se asigure că unitățile școlare sunt pregătite corespunzător pentru a-i primi pe copii și cadrele lor didactice;
– Să asigure acoperirea școlilor cu personal medical – medic și asistenți medicali, în număr optim, astfel încât sănătatea copiilor să nu fie pusă în pericol, iar colectivitatea să protejeze, nu să expună la riscuri;
– Să asigure cadre didactice în număr corespunzător nevoilor generației respective, pregătite pentru a cunoaște nu doar materialul de predare, ci și, mai ales, psihologia copiilor din ciclul de predare;
– Să promoveze paza și protecția copiilor.
