Din cuprinsul articolului
Pangasiusul a devenit, în ultimii ani, unul dintre cei mai cumpărați pești din supermarketurile din România. Prețul scăzut, fileurile aproape fără oase și gustul neutru, care se potrivește ușor în multe rețete, îl transformă într-o alegere frecventă pentru mesele de zi cu zi.
Totuși, dincolo de avantajele comerciale, nutriționiștii și specialiștii în siguranță alimentară atrag atenția că acest tip de pește ridică numeroase semne de întrebare în ceea ce privește modul de producție și calitatea finală a produsului.
De ce este pangasiusul atât de popular
Pentru mulți consumatori, pangasius reprezintă o variantă convenabilă atunci când vor să includă pește în alimentație fără să plătească un preț ridicat. Fileurile sunt ușor de preparat, nu conțin aproape deloc oase, iar gustul discret permite utilizarea lor într-o varietate de rețete, de la preparate la cuptor până la prăjeli sau mâncăruri cu sos.
Această combinație de preț accesibil și ușurință în preparare a contribuit la creșterea popularității sale în marile lanțuri de magazine.
Cu toate acestea, experții spun că modul în care este crescut și procesat acest pește poate ridica probleme legate de siguranța alimentară, mai ales atunci când consumul devine frecvent.
Fluviul Mekong, principala sursă pentru pangasiusul exportat
O mare parte din pangasiusul care ajunge pe piața europeană provine din ferme piscicole din Asia de Sud-Est, în special din zona fluviului Mekong. Acest fluviu, care traversează mai multe state din regiune, este adesea menționat în rapoarte ale cercetătorilor ca fiind unul dintre cursurile de apă afectate de poluare.
În apele Mekongului ajung frecvent reziduuri industriale, substanțe provenite din activități agricole, resturi petroliere sau deșeuri urbane. În apropierea acestui fluviu funcționează numeroase ferme piscicole care utilizează apa din zonă pentru creșterea peștilor destinați exportului.
Pangasius este o specie care trăiește aproape de fundul apei, unde se acumulează sedimentele. Din acest motiv, specialiștii spun că există riscul ca peștele să intre în contact direct cu diverse substanțe depuse pe fundul apei și să acumuleze în organism compuși nedoriți proveniți din mediul în care trăiește.
Condițiile de creștere din fermele piscicole
În multe ferme piscicole industriale, obiectivul principal este obținerea unei producții cât mai mari într-un timp cât mai scurt. Pentru a accelera creșterea peștilor, producătorii folosesc adesea furaje ieftine, iar în unele situații pot apela la substanțe care stimulează dezvoltarea.
Peștii sunt crescuți adesea în bazine aglomerate, unde densitatea mare favorizează apariția bolilor. Pentru a reduce pierderile, fermierii pot recurge la tratamente cu antibiotice.
În urma unor analize realizate de laboratoare independente, în anumite loturi de pangasius au fost identificate urme de substanțe medicamentoase sau alți contaminanți. Chiar dacă aceste situații nu sunt generalizate, ele au alimentat dezbaterea privind nivelul de control și standardele de siguranță aplicate de-a lungul lanțului de producție și export.
De asemenea, unele rapoarte au indicat prezența în anumite probe a unor reziduuri de medicamente sau a unor metale grele, ceea ce a determinat specialiștii să ceară verificări mai stricte și o transparență mai mare în ceea ce privește originea produselor.
Consumul ocazional nu este considerat periculos
Nutriționiștii subliniază că un consum ocazional de pangasius nu produce, în mod normal, efecte imediate asupra sănătății. Problema ar putea apărea atunci când acest tip de pește este consumat frecvent, pe termen lung, existând posibilitatea acumulării unor substanțe nedorite în organism.
Din acest motiv, specialiștii recomandă prudență mai ales în cazul persoanelor considerate mai vulnerabile, cum ar fi copiii și adolescenții aflați în perioada de dezvoltare, femeile însărcinate sau care alăptează, dar și persoanele care suferă de afecțiuni cronice sau au sistemul imunitar slăbit.
În astfel de situații, experții recomandă orientarea către alte tipuri de pește, provenite din surse mai bine controlate și cu standarde de producție mai stricte.
Sursa: CSID
