marți, octombrie 27, 2020

Peștii cei mai sănătoși în alimentație. Care sunt sortimentele recomandate de specialiști, dar și cele de care trebuie să ne ferim, plus zonele de pescuit cele mai nocive.

Peștii sunt foarte recomandați în alimentație, cu condiția să îi alegem din surse de încredere. Carnea de pește conține o proteină de înaltă calitate, plus esențialii acizi grași Omega-3, pe care organismul nu îi produce singur.

Citește și:

Acizii grași Omega-3 au un rol crucial în sănătatea creierului și a inimii. A fost dovedit că ei scad procesele inflamatorii și reduc riscul de boli cardiovasculare. Sunt foarte importanți și pentru dezvoltarea prenatală a bebelușilor.

Asociația Americană a Inimii recomandă consumul de pește de cel puțin două ori pe săptămână, cu precădere sortimentele de pește gras, precum somon, păstrăv sălbatic, sardine sau ton, care abundă în Omega-3.

Citește și:

Există și riscuri asociate cu consumul de pește, avertizează specialiștii de la Healthline. Unii pești pot fi contaminați cu mercur, în anumite zone. Cei mai ”periculoși” pești, din acest punct de vedere sunt:

Rechinul, peștele spadă, macroul king, tilefish. Atenție, carnea acestui pește are cel mai mare conținut de mercur și reprezintă un pericol real de toxiinfecții alimentare. Nu este recomandat femeilor și copiilor, iar pentru bărbați se recomandă mai puțin de 100 de grame lunar.

Citește și:

Care sunt cele mai recomandate sortimente de pește. Nu doar pentru calitățile nutritive, ci și fiindcă sunt prietenoși cu mediul – crescuți responsabil.

Sardinele

Sunt un tip de pește gras, bogat în vitamine. Recomandat chiar și în varianta conservată, accesibilă și ușor de găsit. Se poate consuma peștele întreg, în felul acesta, inclusiv oasele, este chiar recomandat, întrucât acestea conțin calciu.

Somonul de Alaska

 

Se tot discută care tip de somon este mai bun. De crescătorie sau sălbatic. Cel de crescătorie este considerabil mai ieftin, dar este mai puțin bogat în Omega-3, vitamine și minerale, depinde cât de susținută nutritiv e hrana lor.

Dar somonul este o variantă excelentă în alimentație, dacă bugetul vă permite, alegeți și sortimentele sălbatice.

Codul

Acest pește alb este o sursă bună de fosfor, niacină și vitamina B-12. O porție medie conține între 15 și 20 g proteine. Este ideal în diete.

Ușor de preparat și ușor pentru digestie. Una dintre cele mai bune alegeri. Se poate consuma și rece, dar întotdeauna alături de o porție generoasă de legume.

Heringul

Este un pește gras, asemănător sardinelor, delicios mai ales când este afumat. Totuși, atenție: peștele afumat este bogat în sodiu, așa că e bine să fie consumat cu moderație.

Tonul

Este un pește grozav, cu mențiunea să nu provină din zone contaminate. Conserva de ton este cea mai la îndemână variantă, însă atenție la zona din care peștele a fost pescuit.

Tonul conţine proteine și are circa 190 kcal pe 100 gr de produs. Nu conţine glucide iar colesterolul este în cantitate medie – 63mg/100 gr. De asemenea, sunt prezenţi acizii graşi Omega 3, săruri diverse şi iod în cantităţi indicate pentru o bună sănătate. Mai conţine vitamina A şi niacina, vit. B12 fiind distrusă în procesul de sterilizare. Deși mai scump, tonul conservat în borcane de sticlă este mult mai indicat decât cel din cutii. În rest, consumaţi peşte de talie mică, deoarece sunt riscuri mai mici în ceea ce privește contaminarea cu metale grele.

La alegerea unei conserve de ton trebuie să ai în vedere conținutul de ton din conservă, cantitatea de proteine, de grăsimi şi de sare la 100 grame produs. Un alt aspect important îl reprezintă locul unde a fost pescuit peştele. Asta deoarece cel capturat în Oceanul Pacific este iradiat cu Cesiu 137 în urma accidentului nuclear de la Fukushima din anul 2011. Din păcate, ingerarea unui aliment radioactiv este cea mai gravă formă de poluare, iradierea în acest caz fiind de 20 de ori mai mare decât iradierea exterioară a corpului în aceleaşi condiţii.

De aceea, evită conservele de ton care au în compoziţie peşte capturat în Oceanul Pacific, respectiv din următoarele zone marcate pe cutie astfel: FAO 61, FAO 67, FAO 71, FAO 77, FAO 81, FAO 87 şi FAO88. De asemenea, consumatorii nu trebuie să achiziționeze conservele de ton care au ambalajul bombat, lovit, cu puncte sau pete de rugină, acestea reprezentând un adevărat pericol pentru sănătate.

Mai conține și plumb și mercur!

O problemă a tonului este concentraţia de contaminanţi, plumb, cadmiu si, cel mai faimos mercurul, abundent în peştii de dimensiuni mari din cauza poluării mediului. Mercurul are origini naturale, eroziuni, activităţi vulcanice, dar poate proveni şi din activităţi umane (industrie, pesticide, medicamente). În apă, forma anorganică a acestui element este transformată de către microflora marină în forma organică metilmercur care se acumulează în ţesutul peştilor. Pentru ton, legislaţia europeană a stabilit că limita este un microgram/ gram de carne.

Parteneri--