Pietrele la rinichi sau calculii renali se dezvoltă din săruri şi minerale care sunt transportate de urină.
Consistenţa pietrelor este tare şi pot avea dimensiuni variate de la câţiva milimetri până la câţiva centimetri în diametru. Deşi provin de la rinichi, vor fi eliminate din organism prin tractul urinar (ureter, vezică şi uretră) şi deseori pot face dificil sau chiar bloca fluxul urinar.
Cele mai frecvente simptome
Atunci când calculii renali se deplasează în tractul urinar pot provoca:
durere puternică în zona spatelui, abdomenului inferior sau zonei genitale
senzaţie intensă de arsură în timpul urinării
hematurie (urinare cu sânge
ameţeli şi vărsături
Pietrele mai mici, nu provoacă simptome în majoritatea cazurilor.
Pietre la rinichi sau altă afecţiune?
Dacă durerea din zona lombară sau a pelvisului apare dintr-o dată este indicat să mergi la medic. Durerea abdominală poate fi asociată cu multe afecţiuni inclusiv apendicită sau o sarcină extrauterină. Pe când durerea în timpul urinării poate fi şi simptomul unei infecţii urinare sau ale unei infecţii cu transmitere sexuală.
Diagnosticare
Calculii renali sunt în rare cazuri diagnosticaţi înainte să cauzeze durere. Odată ajuns la medic, pacientul va fi supus testelor imagistice, cum ar fi cele cu ultrasunete, ecografia abdominală, pielografia intravenoasă, pielografia retrogradă şi tomografia computerizată pentru a indica dimensiunea şi locaţia unei pietre renale.
Aceste investigaţii pot fi extrem de utile pentru a se determina potenţialele riscuri presupuse de eliminarea naturală a pietrei, dacă este necesară o minimă intervenţie sau un tratament mai agresiv
Tipuri şi cauze
Pietrele la rinichi se formează când urina are un conţinut prea mare de minerale şi săruri care se întăresc. Uneori, când piatra trece din rinichi în ureter, urinarea este dureroasă şi se face cu dificultate.
Există mai multe tipuri de pietre la rinichi:
– Cele formate din calciu sau oxalat de calciu sunt cel mai des întâlnite.
– Pietrele struvitice conţin magneziu cristalizat şi amoniac. Acestea se formează mai ales după infecţii ale tractului urinar.
– Pietrele din acid uric apar la persoanele care au o aciditate ridicată a urinei.
– Pietrele de cistină sunt destul de rare
Tratament
Există mai multe tipuri de tratamente ale calculilor renali. Medicul ar putea prefera o anumită tehnică in defavoarea alteia, în funcţie de mărimea şi localizarea pietrei renale, dar şi de tratamentul care a fost urmat.
1. Tratamentul conservator
Pentru că multe dintre pietrele renale sunt suficient de mici pentru a fi eliminate pe cale naturală în timpul urinării, medicul poate recomanda bolnavului să bea cât mai multă apa care va ajuta la îndepărtarea pietrei. În unele cazuri este necesară administrarea de calmante pentru ca durerea să fie ameliorată.
Atunci când o persoană elimină o piatră, indicat ar fi ca aceasta să fie dusă la laborator pentru a se analiza conţinutul. Astfel se poate stabili ce alimente trebuie evitate (cele ce ar putea contribui la formarea pietrelor).
În afara de apă se pot consuma şi sucuri naturale de lâmâie care au rolul de a stimula eliminarea pietrei.
2. Litotripsia (litotritia) extracorporală cu unde de şoc
Medicul poate considera că această tehnică este potrivită în cazul unui bolnav pentru spargerea unui calcul renal. Cu ajutorul unui aparat, undele de şoc de la nivelul pielii vor fi orientate spre calcul şi îl vor sfărâmiţa în fragmente foarte mici care pot fi eliminate în mod natural, prin sistemul urinar.
3. Nefroscopia
Acest procedeu este utilizat atunci când calculii renali sunt mari şi presupune inserarea unui tub prin intermediul unei incizii de mici dimensiuni la nivelul pielii, din spate lateral, spre abdomen şi rinichi pentru a ajuta la drenaj. O cameră cu fibră optică, numită nefroscop oferă imagini exacte ale locului de amplasare al pietrei. Cu ajutorul unei sonde alimentate cu energie, calculul renal va fi dezintegrat în bucăţi mici.
4. Ureteroscopia (retrogradă şi anterogradă)
Ureteroscopul este un instrument optic de mici dimensiuni cu un tub telecopic foarte subţire, o cameră de luat vederi şi o carcasă de mici dimensiuni; acesta este introdus prin uretră, vezică urinară si ureter, în locul în care se află piatra.
Există două tehnici prin care calculul va fi scos: fie este prins în carcasă şi este tras afară fie este sfărâmat prin intermediul unui instrument introdus în ureteroscop.
Metode de prevenire
– in primul rand, se recomanda consumul unei cantitati optime de apa pe zi (8-10 pahare);
– este nevoie de un consum normal de fibre, in special luate din cereale integrale, fasole, varza, morcovi;
– trebuie sa se evite consumul in exces de carne de porc, vita si chiar pui;
– trebuie sa iti iei cantitatea necesara de calciu in fiecare zi, in paralel cu o dieta nu foarte bogata in sodiu;
– evita alimentele bogate in oxalati, bineinteles, consumate in exces;
Daca in mod normal nu esti obisnuit sa bei foarte multa apa, cantitatea trebuie sa creasca treptat, cu cate un pahar pe zi, pentru a lasa timp organismului sa se obisnuiasca cu schimbarile. Iti poti da seama foarte usor daca bei suficiente lichide, din coloratia urinei.
Daca aceasta este galben deschis, inseamna ca te hidratezi cum trebuie. Daca urina este inchisa la culoare, inseamna ca mai ai nevoie de mai multe lichide.
Daca regimul tau de viata este unul sanatos si tot dezvolti calculi renali, inseamna ca ai nevoie de un ajutor medicamentos si este cazul sa ceri sfatul unui medic specialist. De fapt, inca de la primele simptome care iti indica faptul ca ai putea avea pietre la rinichi trebuie sa mergi la doctor pentru a face investigatii de specialitate.
