Negru, alb sau roşu, piperul rămâne, fără îndoială, regele neîncoronat al condimentelor. Homeopaţii îl recomandă în astenie, infecţii în gât, guturai, sensibilitate la frig, circulaţie sangvină deficitară, reumatism, balonare, lipsă a apetitului sexual şi, mai ales, răceală.
Bun în caz de bronşită şi laringită
În mediul rural, chiar şi astăzi, piperul se fierbe cu vin sau cu ţuică şi se bea contra răcelii. Este foarte util contra bolilor de iarnă precum bronşita, laringita şi răceala. Pentru gripa în stadiu incipient se recomandă două-trei căni cu ceai aromatic fierbinte îndulcit cu miere. Reţeta de obţinere a acestei licori provine din medicina medievală franceză şi este renumită pentru că nu dă greş! Într-o cană cu apă fierbinte se pun la infuzat două vârfuri de cuţit cu piper negru, unul cu puţine cuişoare şi două cu scorţişoară. Se infuzează zece minute, se filtrează şi se bea cât mai fierbinte posibil
Tratează tusea
Rachiul din pudră de boabe de piper e folosit cu succes împotriva tusei, acţionând ca un anestezic al terminaţiilor nervoase a căror iritare generează tusea, dar şi ca un dezinfectant local. Tusea iritativă şi tusea uscată se ameliorează cu un amestec din două vârfuri de cuţit cu piper cu patru linguriţe cu miere şi cu puţină zeamă de lămâie. Pasta rezultată se consumă pe parcursul a două ore, cu înghiţituri mici. Dacă tusea este spasmodică se pun la macerat vreme de şapte zile, în 200 ml de alcool alimentar, cinci linguri cu piper negru şi o lingură cu nişte cuişoare măcinate. Se filtrează şi se administrează diluat în apă, sub formă de gargară.
Alungă durerile de gât
Ceaiul din pudră de boabe de piper negru decongestionează instantaneu gâtul, desfundă nasul şi răspândeşte o căldură plăcută în corp. Dacă aveţi intoleranţă la temperaturile scăzute nu consumaţi deloc hrană rece şi mâncaţi la fiecare masă două sau trei vârfuri de cuţit cu piper negru măcinat.
Contra durerilor de gât se recomandă reţeta următoare: în 250 ml apă fiartă se lasă la infuzat 20 de boabe de piper măcinate şi doi căţei de usturoi. Lichidul se îndulceşte cu miere şi se bea de trei ori pe zi.
Combate pietrele la rinichi
Calculii renali sau nefrolitiaza reprezintă bucăţi de minerale ce sunt localizate la nivelul rinichiului. Acestea pot rămâne la nivel renal sau pot fi eliminate din organism pe calea tractului urinar. Dacă vă confruntaţi cu această problemă de sănătate, natura vă vine în ajutor prin intermediul piperului.
Pentru ca leacul cu boabe de piper să fie eficient în combaterea pietrelor la rinichi, acestea se iau împreună cu stafide, ce ajută la absorbţia substanţelor benefice. Se iau stafide mari şi se umplu fiecare cu câte o boabă de piper. În prima zi se mestecă bine şi se înghite o singură boabă, a doua zi se iau două boabe şi aşa mai departe, până la a zecea zi, când se iau zece boabe. Apoi consumul scade pe parcursul altor zece zile.
Pentru a se diminua gustul iute, fără a-i afecta proprietăţile terapeutice, piperul se poate ţine, timp de o săptămână înainte de cură, în ulei de floarea-soarelui. Apoi se usucă şi se pisează. În aceste condiţii, se pot consuma cantităţi mai mari de piper decât în prima variantă a curei, însă se respectă cu stricteţe dozele progresive şi regresive.
Omoară paraziţii intestinali şi detoxifică organismul
Cunoscut ca un antibiotic şi un antiparazitar intestinal, piperul reduce fermentaţia în stomac. Pentru a potenţa efectul său dezinfectant îl puteţi asocia cu ghimbirul, coriandrul şi curcuma. Ca şi detoxificant se foloseşte pentru că măreşte producţia de urină, precum şi calibrul vaselor capilare de la suprafaţa pielii, facilitând transpiraţia. Una dintre reţetele indicate în aceste afecţiuni constă în adăugarea a două vârfuri de cuţit cu piper negru într-o cană cu ceai fierbinte de busuioc, mentă sau cimbrişor. Se bea cu înghiţituri mici.
Înlocuieşte medicamentele hipotensive
Pentru a vă ridica nivelul tensiunii arteriale fără a apela la medicamente chimice, leacul cel mai simplu este suplimentarea cantităţii de piper cu care este condimentată hrana zilnică. O altă însuşire utilă a piperului este stimularea poftei sexuale, datorită proprietăţilor tonifiante şi a acţiunii vasodilatatoare. Când gradul de excitaţie creşte, organele sexuale îşi măresc volumul. Aşadar, pentru un apetit sexual sănătos ronţăiţi zilnic şase boabe de piper cu patru migdale şi un pahar cu lapte. Migdalele sunt şi ele afrodiziace, deoarece conţin arginină, un aminoacid implicat în mecanismul erecţiei, iar laptele este un afrodiziac reputat, deoarece conţine peptide, ce stimulează producţia de endorfine.
