Manel Monteagudo a intrat în comă în anul 1979, după ce a căzut de la o înălțime de aprozimativ șase metri de pe o navă germană, unde lucra ca și marinar, potrivit publicației El Mundo.
Inițial, acesta a muncit în sudul Africii, apoi în marina comercială spaniolă și, la vârsta de 17 ani, s-a mutat în Germania, în căutarea unor condiții economice mai bune. La 28 februarie 1979, pe când avea 23 de ani și era înrolat pe o navă comercială germană care a părăsit Bremenul, lângă Basra (Irak), Manel a căzut, s-a lovit puternic la cap și a intrat în comă
„Am adormit la 22 de ani și m-am trezit la 58 de ani”
În primele luni a stat într-un spital din Irak, apoi a petrecut câțiva ani într-un spital din Coruña și, în cele din urmă, a fost adus acasă. În tot acest timp i-a fost alături Conchi, iubita din tinerețe, devenită ulterior soție. Femeia nu și-a pierdut niciodată speranța.
”Cheagul pe care îl aveam în cap și pe care îl am în continuare, nu a putut fi îndepărtat, era foarte rău poziționat. I-au spus soției mele că în orice zi puteam să mă trezesc sau să mor,” a povestit bărbatul. Povestea sa a fost relatată, într-un amplu material, de publicația El Mundo.
35 de ani mai târziu, la data de 15 octombrie 2014, Menel a deschis ochii. ”
Prima mea impresie a fost că accidentul s-a petrecut cu o zi înainte. În niciun moment nu am conștientizat că sunt în Spania.”
Primele gânduri după trezirea din comă au fost și ele tulburătoare. Pacientul explică că prima persoană pe care a văzut-0 a fost Conchi, care pentru el era iubita lui. Între timp, femeia îi devenise soție.
În plus, spaniolul a explicat că, deși a recunoscut-o din primul moment, l-a nedumerit foarte tare culoarea părului femeii.
„Pentru mine era iubita mea, nu stiam că era deja soția mea. Imediat ce i-am vazut fața, am recunoscut-o. Dar am fost șocat să văd că avea părut foarte încărunțit”.
A avut nevoie de terapie pentru a putea vorbi și a merge din nou, iar când s-a uitat în oglindă a avut un șoc: ”Nu, acesta nu sunt eu, acesta este un bătrân, eu am 23 de ani”, și-a amintit el.
„Am adormit la 22 de ani și m-am trezit la 58 de ani, nu a fost ușor”. Totul în jurul lui se schimbase, societatea, tehnologia, medicina, comunicarea, oamenii pe care ii cunostea, până și statutul conjugal.
Apelurile video i se par desprinse din filmele SF, iar când a auzit că Spania a câștigat Campionatul Mondial în 2010, a întrebat sarcastic dacă ceilalți fotbaliști erau „șchiopi”.
„Nu regret absolut nimic, pentru că nu-mi amintesc nimic… Singurul lucru pe care îl regret este moartea tatălui meu. Când m-am trezit, el murise deja și a fost șocant pentru mine, m-a intristat”, a povestit Manel. Mama acestuia încă trăia, dar suferea de demență și s-a stins câțiva ani mai târziu.
Spaniolul a mai povestit că urăște să doarmă și că face acest lucru doar pentru că o cere organismul. Totuși, încearcă să reducă cât mai mult timpul petrecut în pat. El a conchis spunând că soția sa și-a sacrificat toată tinerețea pentru el și este extrem de recunoscător.
